(t)urma

"cred ca ii e frica", zise vulpea si apoi adauga ca "e mult mai bun decat HJ datorita verdelui. verde, maaai, apoi cand spui verde, nu te gandesti automat la un brad semet, pe-o creasta de munte?" nu. mai curand vad un broscoi pe-o frunza de nufar. verde." insatisfactia de la sfarsitul  dialogului de seara aduse vulpea in pragul unei asemenea disperari, ca se apuca sa rontaie morcovul, pe care il pastrase in cutia frigiderului intru cu totul alt scop. pe urma se gandi ca-si facuse un bine, ii slabise vederea de-un ceas incoace, de cand pornise sa-si holbeze pupilele la posterul lipit cu banda izolatoare pe unul dintre peretii garsonierei. dincolo se stinse lumina. se inverzi si o lua cu rau. de la stomac, nu de la morcov. iar plecase la culcare inaintea ei, asta insemna ca-si spalase coada si urechile inaintea ei, asta insemna ca era codasa. se tot aprindeau becuri in alte scorburi, dar ce folos, toate erau la etaje inferioare si nu mai conta. scurgerea e-ntr-o singura directie. bleah. hai sa adorm cu gandul ca urma scapa turma. de vulpi, broaste si alte lighioane. urma din beat. din repeat. noapte buna.