joi, 4 martie 2010

campanie

as umple pagina asta cu cele doua cuvinte. mai ales ca pagina asta ar fi pe cat de-ntinsa mi-as dori. apoi as confectiona niste stickere tot cu cele doua cuvinte si le-as lipi pe toti stalpii din oras. plus afise si bannere. asa, ca-ntr-o campanie personala. si un spot de 30 secunde, pentru ca succesul sa-mi fie cat mai aproape. apoi mi-as pune o fusta scurta cadrilata, mi-as impleti parul in doua codite si, pentru efect maxim (MAXIM, am zis!), mi-as juli intentionat genunchii. astfel imbracata, as imparti fluturasi la metrou.

luni, 1 martie 2010

unu

constat ca imi place foarte mult sa primesc, si aici o sa intervii tu, spunandu-mi ca:1. tuturor ne place asta si 2. depinde ce, ca daca e vorba de pumni sau suturi, bla. azi imi place atat de mult sa primesc, incat as mangaia si pisica lu' mama. aia sfrijita, batrana (cu dintii de lana) si careia ii cade blana, dupa ce dintii i-au cazut deja.

si am si o fetita. sade cuminte in piept si are par desenat cu o carioca. iar tu - mi-esti arcuit.

duminică, 28 februarie 2010

mix

m-am tuns dragut si am pornit-o prin ploaie, cam zgribulita ce-i drept. am cautat, in principal, floarea-soarelui si oi. am baut un suc de portocale, mi-am mai luat o carte din colectia lui HM si un semn de carte magnetic. (ceea ce o sa primiti si dumneavoastra atunci cand ne vom intalni la un tort cu mousse de ciocolata ). oile sunt din turta dulce, glazurate in carlionti albi. cafeaua - decofeinizata.

miercuri, 24 februarie 2010

fufufonie

fufufonie = de la romeng. "fu fun", text scurt purtat pe mess de la unu' la altu, fiecare avand placerea de a mai adauga o fraza, un cuvant, o virgula.

"m-am dezbracat si m-am lipit de bara rece din mijlocul vagonului . deodata, mi s-a facut frig. un fior m-a strapuns pana in maduva oaselor . m-am cutremurat vizibil, de vreme ce, singurul calator de la acea ora, s-a ridicat de pe scaunul din celalalt capat si, cu pasi hotarati, a pornit-o spre mine, scotandu-si haina. avea in mana un cutit insangerat. banuiesc ca urmeaza statia si nu mai fac nimic. am ramas nemiscata...incremenind. rectific, cutitul era un vibrator. la cat de ciudata sunt cred ca mi-am gasit perechea. sau device-ul ala e cutit la un capat vibrator la celalalt. stai ca nu pot ca au intervenit tot felul de cacaturi...zise deodata individul ciudat descoperindu-si fata si mai ciudata, plina de cicatrice"

dans balans

cand imi pierd echilibrul, mai ales pe cele trei statii dintre momentul transbordarii si destinatia finala, recitesc de vreo trei ori pagina la care ma surprinde momentul instabilitatii, pentru ca mi-e frica sa-mi dau drumul, mi-e frica sa-ntorc pagina, mi-e frica sa ma clintesc, mi-e frica sa iti las doua randuri, mi-e frica sa (nu) explodez, mi-e frica sa dor. ma mai anima putin doar figurile noi. un doi trei, patru cinci sase; un doi trei, patru cinci si.

luni, 22 februarie 2010

crampe

sa se stinga lumina! si lumina se stinse, dar nu afara, ci doar in capul meu, abatut si plin de apa, ca slanina dupa ceapa (!). vii? mai vii? si mai vii?  mai vii decat ce, cine, unde, cand, cum?

trebuie sa omor pisicile. de trei ori. si sa imi tatuez o floarea-soarelui pe palma stanga, iar pe palma dreapta un norisor pufos, din care sa se scurga trei stropi de ploaie pe tabla acoperisului lumii. unul pentru mine, unul pentru tine si al treilea pentru ce va sa vina.  o vina. ovina.

de martisor, eu vreau o oaie.

duminică, 21 februarie 2010

sur le pont

cu su(r)le si trambite il anuntara. ma uit la zambetul lui ponta si vad pisica de chesire. ca tot suntem in tara min(ci)unilor. stop.

sâmbătă, 20 februarie 2010

origami

mai, mai, mai! ce mai panoplie! si femeile pot fi arme, chiar daca-s pliate/taiate/uitate frumos din hartii colorate. acum ma culc, constienta fiind de cosmarul ce-mi va scrasni dintii pe la 5 dimineata.

joi, 18 februarie 2010

ni'c

m-am razgandit. marea si zidurile nu merg povestite. o sa le desenez.

miercuri, 17 februarie 2010

e.si.v

o mâţă-ntr-un ghiveci este metafora perfecta pentru discursul tau actual.

"dar explodeaza odata!", m-a indemnat pe cand eram o bucatarie de vara in care, aiurita, lasasem gazele plitei deschise, trasesem usa dupa mine si-apoi tot apasam intrerupatorul, fascinata de bubuiala ce se isca sacadat, in interior, la fiecare doua minute. "macar ramasitele-alea or sa se aseze undeva."

maine iti spun despre mare, despre puturile ce rasareau in sus si despre resturile umane, spalate de valuri pe guri stancoase.