si cu mie, tie, vie
si alte consoane inainte de ie,
sa ne tragem o ie si
sa privim cu nesat
catre luna ce va sa vie
cu palarie
adevarata, si nu tichie
cu margaritare
pe-un strop de chelie.
imi place cand iti uiti palaria pe o banca de piatra in parc, asta inseamna ca esti absorbit de discutie, de rochie, de vreme, de mine si mai ales cand te catari, in joaca, pe braul de beton al gardului de fier forjat si fredonezi trilul unei pasari negre cu ciocul galben (mi-ai si spus cum se numeste, dar am uitat) si apoi ne sarutam si coboram veseli pe toata calea victoriei, povestind, povestind, povestind. si razand. e atat de bine sa razi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu