unu, doi, trei/la perete stai!
si stai, si stai si asteapta, nu la perete, ci in coltul cel mai indepartat al planului, nu al tau personal, ci al planului de la serviciu, ala putin inclinat pe care ti-o mai tragi uneori, in inchipuire, atunci cand nu e ocupat de planse a2 cu indicator si cote.
ce ar putea sa ne enerveze cel mai tare, dragul meu watson, minciuna sau convingerea cu care a fost spusa? dorinta lui ca ea sa devina tu sau lipsa lui de interes ca tu sa fii tu fara ea? eh, dileme, dileme...si cand te gandesti ca noi toti incapem intr-un mar, daca am considera numai atomii. de ce nu intr-o lamaie sau o para, nu ma intreba, tot ce imi imaginez, este forta bombei nucleare care te-ar face sa dispari.
inca nu am ajuns la partea incitanta a formulei lui d-zeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu