"promiti sa nu...?"
promit.
apoi crengile pline de frunze ale unui cires plin de fructe rosii, mari si crantanitoare, s-au unit sub forma unui v pe fondul albastru al unui cer numai de noi trei vazut. in povestea asta era si c, asezata de-a dreapta in hamacul din funie impletita, precum jocul degetelor lor, dorit a fi imagine de fundal, pe o pagina urmarita de cel putin o suta de ochi.
am mintit. sunt deja, de ceva vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu