perspectiva de a ma vedea pe o bicicleta roz (da, am zis roz, dar nu e rozul barbie, ci un roz tare, ca everclearul ala de ti-l torni peste sucul de papadie uneori; mda, am zis si papadie, wtf?), l-a ingrozit mai rau decat spatiul in care mi-am propus sa o depozitez intre doua plimbari. "o sa iti pui si casca?!" si casca, si casca (fara diacritice suna ca dracu') plus costumul ala oribil din in crem, hm.
nu o inchide. de ce crezi ca m-am pripasit pe langa tine? vino si tu cu noi la masa, avem rosii si cas de capra, si paine de secara, si maini cu degete pricepute sa scoata cutitul din teaca, senzualitatea din trup si gandurile tampite din cap.
doare-ma. plange-ma tu, eu nu fac decat sa trec secunda cu secunda, la pas, pe culoare din marmura alba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu