palavragesc cu partenerul meu de calatorie, ii spun vrute si nevrute, e racoare in masina, ma imbie racoarea, nu el, si turui in stilul meu caracteristic, pana incepe sa ma doara..."stii, data trecuta am dormit tot drumul..." imi spune. ok, am priceput, il abandonez (sau el pe mine?) si incep sa fiu atenta la peisajul din stanga, din dreapta, din fata. in fata se afla o pasagera blonda, ce priveste monitorul unui laptop, mananca un baton de ciocolata si zambeste, vorbeste la telefon, isi ridica picioarele pe bord, scoate o carte, o rasfoieste, dar telefonul invinge, vorbeste, vorbeste...imi lipsesc cozile aurii ale lui a, vanturate pe langa gatul meu.
las copacii sa curga.
suntem cazati intr-un apartament. intru si ma sperii de propria-mi imagine reflectata in oglinda de pe hol. din pricina spaimei, imi reiau traditionala scotoceala, dupa perdele, prin unghere ascunse, debarale si balcoane. sunt in siguranta.
micul dejun ma uimeste cu feliile de paine, pe care este deja intins pateul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu