guri scurtcircuitate de paraziti si sarma ghimpata, ochi inchisi, nas fara nari, nici urma de obraz sau de urechi. o aripa-n sus si pentru balans, una in jos. ce nu trebuie sa auzim? ce nu trebuie sa vedem? despre ce nu trebuie sa vorbim?
n-ai inteles nimic. fereastra este a unei case, acolo insa, nu este nimeni. nu este nimeni pentru ca nu suntem, eu si "tatal", in nicio relatie. bicicleta rezemata de peretele de sub fereastra este a mea, iar cochilia albastra imi aduce liniste in gand. are culoarea asta din simpla coincidenta.
data viitoare abordam feminitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu