repet ca acest iulie este unul molcom ca o zi de vara la tara. "acum ca mamaia batrana a murit, tara nu mai e a ei, este a familiei", ne-a spus convingator cel mai mic stranepot.
am inteles gestul ei. nimic n-o sa ma umple niciodata, dincolo de viata mea plina cu de toate (derizoriu).
am inteles starea lui de bine. intr-o trasura confortabila, la trap pe drumeagul dintre doua paduri, cu capul rezemat si privirea in sus, spre coroanele copacilor definite de cerul albastru, catre marele lev.
perechea de sani conturati in lumina unei lumanari pastrate de la botezul celei dintai iubiri.
am doua desene de trait.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu