daca nu s-ar fi sfarsit cu tiroida tremurand din ambii lobi, ziua de ieri ar fi fost consemnata ca o zi minunata. finalul prost mi-a dat pornirea de a ma "baga in seama". m-am tinut in frau, ca doar na! sunt puternica, am doua maini sprijinite de-un geam, si talpile unite in calcaie, intr-un unghi de 45 grade, cum naiba sa nu-mi recapat echilibrul.
am verificat cine s-a rezemat de trunchiul copacului din spatele meu, pentru ca mi-era frica sa nu apara vreun personaj dubios, care ar fi putut sa imi smulga geanta. contactul vizual a fost placut, era un hoinar ce-si sprijinise bicicleta, si, mai mult ca sigur, se oprise acolo sa-mi admire ceafa. o, da! nepretuite cinci minute in care am fost admirata. caci, imediat ce am inceput sa vorbesc la telefon cu incapatanata de F, care ar fi vrut sa astepte pe un peron mirosind a pipi, in loc sa savureze umbra copacilor din parcul aflat la doar doua statii de metrou, s-a ridicat si a tulit-o. numai ca nu vorbeam, ci tipam. ca o isterica cu nervii praf. l-am urmarit cu privirea si cand a disparut din raza mea vizuala, m-am strambat la o papadie ciufulita, pe care o furnica mare si grasa se straduia sa se urce. momentul ala involuntar a facut toti nervii. m-a bufnit rasul.
sunt o draguta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu