oglinda, oaie, once upon a time, humpty dumpty, etc. le-am spus ca pentru mine cea mai tare inventie este rola aia cu banda lipicioasa de care se prind toate scamele. le-au pufnit narile a dezaprobare si pe urma a inceput sa ninga atat de tare, incat au uitat de mine. m-am asezat la locul meu si numai ce-am atins scaunul si un mobil a inceput sa sune: "ahu ahu ahu! uhu uhu uhu (buhuhuhu?!)! ahu ahua ahu! (si-acu dau copy paste) Will those feet in modern times Walk on soles that are made in China? Feel the bright prosaic malls In the corridors that go on and on and on Are we blind - can we see? We are one - incomplete Are we blind - In the shade Waiting for lightning - to be saved Cause love is noise and love is pain Love is these blues that I'm singing again Love is noise and love is..." "Alo?" a venit femeia aia fatala din grup si a raspuns la telefon, lasandu-ma pe mine fara raspuns (love is wtf?), fara glas, fara intrebare, fara tine, caci pe tine te-a gasit scrisul/povestitul/amintirile din alte vieti, alea dintre etaje, in care licorile zeilor sunt prozaice si futaiul e la ordinea zilei de ieri, de maine si de poimaine. sunt furioasa, m-am ridicat pe un scaun in mijlocul tuturor si am ridicat dramatic o mana catre ceruri: sunt furioasa! oh, da! TU, tu aveai deja cadoul si plecai pentru o vreme (defineste "o vreme", la dracu'!), eu ( gest conflictual - mana lasata in jos, zbatere de pleoapa, suflet ravasit, paru' fluturat si de-odata, liniste...) Eu ce mai caut in scena asta?
Un cablu electric a prins sa faca muguri roz, in ciuda mea, asa. Tu scrii t.i.c.urile mele pe toate gardurile.
pai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu