plic

sa vedem cine ajunge primul, striga ea.
numai ca alterta era un exercitiu, nimic mai mult, nu avea cine sa ajunga niciunde.
hai sa mai traducem un cv, sa mai raspundem la un telefon, sa mai punem o intrebare.
incet-incet o sa lasam in spate si unu mai, o sa vezi.
poate abia atunci o sa vina caldura cu adevarat, desi nu frigul ma deranjeaza, ci vantul.
daria, david, bianca, sofia, hermina, mara, alina, crina, vlad si silviu ma au pe mine in comun.
am o colectie frumoasa.

cip

"am ajuns sa dau pur si simplu delete, cand ma irita ceva. imi dispare din fata ochilor - imi dispare din cap. ma seci - te fut in gura si trec mai departe. imi bantui creierul - iti infig un cutit intre ochi si gata."

asa mi-a zis asta mica deunazi. m-am uitat la ea si i-am dat dreptate.

in cor si eligibila

doream sa iti scriu despre un link (the link), dar, papadia campului, nu ma lasi sa ma plang nici pe paginile astea. esti o draguta, baby.

revin.

am abandonat lupta, scrisoarea, petitia, revolutia, sfarsitul lumii. 80% din motivele invocate, 20% din oboseala si alte preocupari legate de mine, in principal. mi-am pus o perdea (indulceste coltul ferestrei), e mai intim. stau singura acolo si am inceput sa citesc una din cele patru carti noi, care ma asteptau de cateva luni. vino si tu, te invit, sa imi spui toate lucrurile alea direct in fata, sa stam ca fetele, la o cafea (ceai sau vin).

ce minunat este sa fii singura eligibila. situatia ideala in care ma aflu ma determina sa ma gandesc la link. iti spun despre el, in alta zi. il mai asteapta cineva si se pare ca, atunci cand il voi dezvalui, imi va fi mai bine.

pana atunci, mai scriu doua intrebari, mai produc de-o declaratie. cu papadia esti de acord, btw? aia de la incheietura.

glad to meet you

din clipa in clipa astept sa ma tarasca vartejul asta intr-un loc mai linistit. 

unde imi inscriu copilul la clasa zero?

am ajuns sa ma bucur ca nu doreste la toaleta timp de cateva ore, sperand ca nu va fi nevoita sa foloseasca toaleta in minunata scoala de care apartin, prin intermediul strazii pe care stau. sa fii obligat de sistem pe baza unei strazi sa iti inscrii copilul intr-o unitate de invatamant, in care, in plus, mai exista si frica unei boli contagioase. 

asta e un dobitoc, am realizat cu adevarat ca nu se schimba, il strivesc in fiecare zi, ma distrug si eu ora cu ora. 

sunt foarte obosita.

ia

https://www.youtube.com/watch?v=6j7huh5Egew

patruzeci

sper ca prima luna din anul acesta, in care voi schimba toate cifrele, din trei voi face doi, din trei voi face patru, ti se petrece in liniste, in monotonie, fara zvacnet, fara pete pe tricoul rosu, fara ochelari aburiti, fara sincope in pagina, fara revolta si fara furie.
lasa-mi mie toate astea, sunt deja in clocot si nici macar nu le-as simti, ma uit in stanga, dar mai ales in dreapta si luni voi lumina o parte, si marti o alta sau, pe aceasta, poate chiar maine.
conjuctural e cuvantul de anul acesta, in care se delimiteaza o jumatate de viata, in cel mai fericit caz, sau doua treimi poate si atunci e putin trist.
o sa imi pun o papadie la incheietura mainii drepte, la vedere, sa te doara cand o vei vedea, sa ma doara cand o voi face si sa las durerea asta in tija florii, coapta din cerneala albastra.
spune-mi despre tine.
maine ies la marsul acela, trebuie sa strig. ei isi vor striga revolta colectiva, iar eu voi profita si-mi voi striga revolta personala. nu o sa stie nimeni cata durere voi pune in lozincile acelea.
e un an de rascruce.

in a manner of speaking

pentru tine e la fel ca acum trei ani, doi ani si patru luni, un an si opt luni, potcoava zebrei, orice data din intervalul asta. ti se pare normal sa imi raspunzi pe un ton ingrijorat ca e I in oras si na, nu trebuie sa o deranjam, sa ii trezim suspiciuni etc. numai ca eu sunt acum pe zebra, nu mai traversez deloc prin locuri nepermise. si sunt calare pe ea, baby, nu pe propriile talpi, goale eventuale. da, da, zebra aia cu dungi mov si portocalii.

https://www.youtube.com/watch?v=zXhLFb34nz4

moartea vine uneori chiar la sfarsit

m-am fofilat din mersul firesc al lucrurilor si am stat pe taste cand dincolo un mort era plans.

ma tulbura disparitia prin mahnirea nepotilor care vor intreba "unde e tataita" atunci cand vor merge in vacanta. 

de fapt nu asta doream sa iti spun aici, ci ca omul acesta a murit impacat cu moartea lui (sau cu viata? sau cu sfarsitul? sau cu noi toti, cu copiii lui poate. nici nu stiu, atat ca era linistit si preotul ne-a si mentionat asta in spusele de la sfarsitul slujbei. in rest, a fost ploaie si in cimitir pamantul naclait. sunt teribile aceste obiceiuri care inca se mai tin, desi e complicat. nu am gasit niciun barbat sa tina "marul", asa ca l-a tinut o femeie, care avea copii si isi dorea dulciurile acelea pentru ei. 

e greu. 

am gresit cu un lamultiani. am gresit.

#miedinceincemaibine

saptamana aceasta, mi-au pus capac: doua inecuatii, una cu puteri si una cu multimi; sase copii cu traume multiple,  pe care incerc sa ii invat franceza (o fetita de opt si-a supt maneca bluzei, pana la cot, timp de o ora); conferinta de presa la care au venit 4 ametiti, dintre care unul era al nostru; emailul tau de cacat; fuga prin tot orasul; foamea de miercuri; cele sasesuteoptzecidepagini pe care trebuie sa le termin pana pe douazeci, desi nu le-am terminat nici pe cele optsutepatruzeci din primul calup.

la suta

hai ca mi-am facut nouzeci la suta din analize si pare ca nu am nimic. desigur au mai ramas noua la suta de verificat concret si unu la suta neverificabil - chiar acolo unde este cauza, la care ajungem prin eliminare. se invarte lumea in jurul meu, oameni ce par a fi ocupati sa para preocupati de munca lor, ce se concretizeaza in trei randuri afisate pe un site.

te-am vazut si am murit timp de doua minute si treizeci si unu de secunde, cat am parcurs dus-intors holul de la etajul trei. pe urma mi-am revenit si de-aia te-am salutat, pentru ca suntem adulti si adultii se saluta, se ranesc, si-o trag, se uita reciproc, asta fac adultii.

copiii de cinci ani sunt simpatici si miros frumos, vin si te saruta pe obraz si iti spun "te iubesc, mami. somn usor". "somn usor" le raspunzi si tu si apoi te apuci de lucru, mai e mult si 1 octombrie sta sa pice.

o toamna fara vise.