in fine

de cincisprezece minute, ki vorbeste lent, plictisitor, repetand "self-evident" la fiecare patru fraze, iar eu caaaaasc si ma uit prin monitorul oficial, doar-doar oi gasi publicat ce ma intereseaza. ma gandesc sa scriu mai mult anul acesta, nu de alta, dar incep sa uit pe unde am trecut. e un trend acum pe reteaua de socializare - "colecteaza trairi, nu obiecte" si asa ma incalzeste principiul asta, incat am reusit sa ajung la zero (chiar zero), dar deja cu vacante planificate pe intregul doua mii 18.

sunt extrem de toleranta si prezenta. ma detasez de primul impuls in orice discutie. uite asa am reusit sa am un inceput de an cu foarte putine momente mute.

ki face retrospectiva ordonantei 13. de fapt, retrospectiva guvernarii 2017. wtf, ki? lasa-ne pe noi, ne-ai adormit de tot. "in fine" nu cred ca e tocmai potrivit pentru o discutie la csm. hai, fa un rezumat si lasa-i pe oamenii aia sa isi vada de alegerile lor.

ce, tu nu esti curios?

doua mii 18

ai o rezolutie la indemana?

still

down there still eating from myself. no one, but no one.
https://www.youtube.com/watch?v=kECZnPrIufo

love lp

https://www.youtube.com/watch?v=0vyUlO3qgLg
si celelalte. toate.

i know i'm not the only one

paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. de la inceput: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. si inca o data: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. si apoi: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol.

vad cum se lumineaza ecranul telefonului, periodic, din zece in zece minute, de la 8.30 pana la 12.30 si mai departe, spre 16.00. oamenii nu inteleg ca o durere de cap cumplita te determina sa ignori si un termen limita si o postare urgenta. chiar nu inteleg.

fuck off.

caramizi

e ca si cum ai sta la un ceai in romana (piata) si printre altele ti-ar spune: "am o fetita de o luna si jumatate".
adica nu e ca si cum. asa e.

prima zi de scoala

o sa fac curand un review despre lefkada, adica o vacanta cu copil de sase ani, pe o insula greceasca, cu ape albastre. dar nu azi.
azi iti spun despre simulacrul deschiderii anului scolar de la scoala din cartier si te sfatuiesc, daca poti, sa te indrepti catre alte scoli, cu referinte, private, catre homeschooling, alta tara, orice altceva decat o scoala de cartier. ai fi zis ca dupa cazul cu tbc, scoala sa fie scoasa ca din cutie, dar nu, e la fel, scorojita, prafuita, cu toalete cazute, cu geamuri sparte, cu mizerie si imbulzeala. oribil inceput de an scolar, oribila si comunista festivitate, incheiata de director cu un "si acum, dupa cum stiti, formalitatile ne obliga sa cantam imnul national".
am stat prostita doua ore pe canapea, cu privirea in gol si secatuita de emotiile traite de mine, alaturi de copilul meu, in prima zi de scoala, gandindu-ma cum as putea aranja lucrurile, astfel incat sa plec cat mai repede unde oi vedea cu ochii.

inca unul

papadia campului, eu nu vad nicio similitudine intre lotus flower si who you are, ma bucur de amandoua, de fiecare cand am chef si o camasa alba pe mine, eventual camasa altcuiva. in rest, daca esti dreptaci, nu iti face tatuajul pe incheietura mainii drepte nicicum, mai ales daca il iubesti, pe el, tatuajul si simti sa il ingrijesti cum trebuie. invat acum sa fac lucruri cu mana cealalta, e interesant.

leaving

https://www.youtube.com/watch?v=pUL_Nv8nbUI

laudatio

"scrie, scrie, scrie!"

nu am avut rabdare, evident. nu mi-am tinut nici gura.
am trimis o lucrare mediocra spre slaba, cu greseli crase in manopera, facuta de mantuiala. sa atrag oprobriul, sa fiu aratata cu degetul, arsa pe rugul manufacturii.

"deci, pe bune, de ce ai venit?"
am venit sa zac si sa citesc o carte. sa aprind doua lumanari, sa ma plimb in chiloti pe holuri, sa ma pieptan in oglinda sifonierului tau, plin de paianjeni si molii. sa ma gandesc la buruiana rasfranta pe peretii de lemn, sa mananc mere verzi cu tot cu samburi, sa iti vad prietenii din copilarie, burtosi fumegand langa gratare.

"du-te inapoi!"
ma duc, sunt pe drumul cel bun, catre izbavirea gandului celui din urma. am mult de lucru, sa stii.