patruzeci

sper ca prima luna din anul acesta, in care voi schimba toate cifrele, din trei voi face doi, din trei voi face patru, ti se petrece in liniste, in monotonie, fara zvacnet, fara pete pe tricoul rosu, fara ochelari aburiti, fara sincope in pagina, fara revolta si fara furie.
lasa-mi mie toate astea, sunt deja in clocot si nici macar nu le-as simti, ma uit in stanga, dar mai ales in dreapta si luni voi lumina o parte, si marti o alta sau, pe aceasta, poate chiar maine.
conjuctural e cuvantul de anul acesta, in care se delimiteaza o jumatate de viata, in cel mai fericit caz, sau doua treimi poate si atunci e putin trist.
o sa imi pun o papadie la incheietura mainii drepte, la vedere, sa te doara cand o vei vedea, sa ma doara cand o voi face si sa las durerea asta in tija florii, coapta din cerneala albastra.
spune-mi despre tine.
maine ies la marsul acela, trebuie sa strig. ei isi vor striga revolta colectiva, iar eu voi profita si-mi voi striga revolta personala. nu o sa stie nimeni cata durere voi pune in lozincile acelea.
e un an de rascruce.