nu mi-a fost frig, nu mi-a fost cald si asta, slava cerului de-aproape, a facut sa treaca ziua in cel mai placut mod cu putinta, mai ales ca am avut buna inspiratie sa imi iau o carte in rucsac. poveste siropoasa, de sambata petrecuta printre obiecte create de fiecare dupa putinta, in care altii, oarecare, au venit printre noi sa admire obiectele expuse pe pereti. nu ca pe niste cai verzi, ci ca pe niste armasari de arama din povesti de demult.
inteleg ca duci dorul meselor luate impreuna si te trezesti chemandu-ma cand aduni ultimii struguri parfumati de pe bolta, ultimele legume de prin gradina, ultimul gand de peste zi.
deci dupa ce mor, chiar mi-e indiferent de bine. si bine ca nu mi-e frig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu