hai ca trebuie sa iti spun asta, ca sa mori de ras, de plans sau de ciuda. stau si pazesc usa blocata a balconului, cu toate luminile aprinse, asta pentru ca in jur de ora douazeci si trei am auzit niste zgomote ciudat in intunericul de acolo si am ramas pironita in hol, cu toate luminile aprinse. am sunat la x, y si z, care au venit cu laterne, bate si pistoale si au scotocit prin toti cei chiu metri patrati ai balconului si n-au gasit nimic, ba chiar s-au crucit (pe furis, dar i-am zarit cu coada ochiului), vazand plasele de tantari din sistemele bine prinse de rama metalica a geamului de la balcon. ok, mi-au blocat inca un geam si au plecat in casele lor, in paturile lor, in noptile lor, pline de vise grozave. si m-au lasat aici. si nu ma intreba ce fac la ora asta, ca nici macar nu muncesc, asa cum ar trebui, daca tot pierd noaptea cu luminile aprinse. as putea sa trec prin cele opt pagini cu masoni sau as putea sa trag bicle in tuse si culori, dar nu, nu, eu ma uit la best of. best of the voice, talent and so on. si din cand in cand trag cate o privire pe un ochi de geam de la dormitor, pe unde se zaresc niste forme de viata tinere, care beau alcool si palavragesc.
cand or da zorile, ma duc sa ma culc. cand o iesi soarele, ma duc la bazin. nu m-am balacit destul vara asta. cand o veni luni, ma duc la serviciu, dupa o vacanta lunga. apoi o sa inceapa gradinita, nelipsitele raceli, dureri de gat, de urechi, muci si vizitele repetate la pediatru. pana la craciun. cand totul se va fi lamurit.
noua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu