ce faci? te privesc. de ce!!!?? imi placi mult. ah!?!!!! in cativa ani vei ramane in mintea mea doar copilul care se dadea cu roata pe rau si cioplea figuri cunoscute in bucatile de lemn adunate din padurea, pe care a reusit sa o cunosca, creanga de creanga, in cativa ani buni. pana atunci sper sa ne stim si trupurile, petec cu petec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu