mi se pare ca insiri tristeti pe ata, asteptand ziua de luni, in care iti vei prezenta raportul in fata a doua sute de angajati cu mintea searbada. te irita lipsa virgulelor, greselile de tastare, coincidentele, similitudinile, laitmotivul perucii si totusi continui sa citesti, intrigata, asteptand (sau dorindu-ti) sa (re)gasesti un gest, un cuvant, o atitudine care sa iti permita sa-l tragi de maneca si sa ii urli in fata: tu esti. se implinesc 6 ani, chiar luna aceasta (sau poate luna trecuta, nu mai stii data exacta, nici nu mai cauti prin scrisori, o eroare de-o luna la sase ani devine minora, peste un an, poate chiar insignifianta).
- eu cautam aeroportul.
(snapshot flash si replica nespusa: sa mori tu!)
- toti il cautam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu