odata ce tobele din piata au inceput sa bubuie, a bubuit si capul meu, resturile lui stropsind (din ne/fericire?) figura acra a unei colege. a iesit cat a putut de repede din biroul trapezoidal, lovindu-se in treacat de coltul dintre baza mica si latura neparalela. precis are acum, pe langa petele lasate de creierul meu, si o vanataie pe pulpa, aproape de incheietura piciorului drept. "asta e un semn." chiar doua.
intr-una din scrisorile sale catre domnul pasare arc, mai kasahara face referire la idiot. am facut "ha!" si mi s-a parut minunat.
PS si nu era nicio toba. (imi) tuna si (imi) fulgera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu