fireste

am sa ma iau cu mainile de toarta si-am sa ma agat de prima umbrela, care mi se va deschide. intre timp, am sa incep sa numar zilele si la intervale regulate (auto-impuse, fireste) am sa spun: "sunt cu genunchii juliti si nu am mai ridicat capul de X zile". bucuria se va intensifica pe masura ce X va tinde catre limita de viata normala medie. catre limita medie normala de viata. catre viata limitata normal. sa(-mi) revin. in plus, eu nu sunt mos craciun, nici macar nu sunt o baba. nu am liste cu nazbatii, drept urmare, nu trebuie sa daruiesc, cu atat mai mult sa ma daruiesc, nici macar in chip de fir de floare, praf de soare, de zana sau alte ineptii. esti suparat? nu, la ce dracu'as fi?