prima luna

dupa o luna, te dezmeticesti si realizezi ca exista cateva adevaruri generel valabile. generel cu el de la bebel. intotdeauna face pipi, cand nu ai pus inca scutecul. colicii aia sunt de poveste si se trateaza prin incercari: exista cel putin patru produse anti-colici, le iei pe rand si odata, cand esti mai odihnit, ti se pare ca unul functioneaza de minune. faci un stoc mic. alaptatul se simte susurand foarte adanc in pantece. te straduiesti sa alaptezi din 2 in 2 ore, practic stai cu pruncul la san, mai toata ziua si pruncul - pauza, nu ia un gram. treci pe "completare" cu 30 ml, apoi cu 60 ml, pruncul se rotunjeste, toata lumea (mai ales ea!!!) e fericita. esti fericita si tu, poate in curand o sa poti manca si rosii, si fructe cu samburi mici.

maini

daca n-ar fi patru, uneori chiar sase maini, doua maini s-ar lipi de liniile frumos curbate ale unui gat si le-ar frange.

inapoi in doi

am plecat pentru inca o ecografie si m-am intors dupa patru zile, cu un bebe sanatos in brate - semn ca bebeii vin cand vor ei, nu cand ii programeaza medicul, in functie de "seminarul de la viena". prima bila neagra a unei maternitati private, care este mai privata pentru unii si mai putin privata pentru altii, desi factura finala are aceleasi scoruri. conditiile materiale excelente, dar personalul angajat, cu aceleasi metehne de la stat, ca doar de acolo provin majoritatea. desigur, fiecare padure cu uscaturile ei, dar ma asteptam la mai mult profesionalism in relatia cu pacientul. despre neajunsuri insa in alt capitol.
sa ma bucur dara si sa mentionez aici mai degraba oamenii care m-au ajutat sa trec cu bine peste saptamana trecuta: dr. Silviu Butuc :):):), dr. Bogdan Alexandru :), dr. Hadi Rahimian :):):) si d-na Catalina de la ATI (n-am retinut numele :(, din pacate) - 10 mii de zambete, caci m-a ajutat sa trec peste durerile monstruoase de dupa anestezie.

pe ultima suta...

am in minte numai aceste secvente:

saptamana 37

pot rezuma foarte simplu starea de fapt: astept saptamana 38. apoi, mi se va comunica data, in urma unor teste. "bagajul" exista cat de cat, dar nu contine elementele celebrei liste, batuta-n cuie in maternitatile de stat. "hainele de externare ale mamei, hainele de externare ale bebelusului, produsele dvs. cosmetice si neaparat, cerceii". ah, bun. n-am intrebat inca ce marca de produse se vor folosi pentru bebe, dar nici nu-mi fac griji din pricina asta, copilul va creste intr-o camera de bloc dintr-un cartier in care tipa pescarusii cu noaptea-n cap si nu intr-o bula sterila.

maternitatea privata pare minunata, ca un cer senin de noapte, pe care se vad doua luni, cea in plus fiind cea promisa. de cate ori am mers, mi s-au pus sosonii de plastic in picioare, insa la o ecografie, am asteptat pana ce au intrat pe rand alte paciente, cu alt grad de prioritate. metehne. plus glume. proaste. in timpul ecografiei: "2kg 400, ramane?" pardon? "ce, n-ati mers pana acum la piata? ramane sau nu ramane?" oh, mi se ridica o spranceana. nu pricep cum de aveti atatea paciente, imi spun in cap si nu raspund nimic. l-as concedia, dar nu e medicul meu, ci doar unul care se pricepe mai bine la ecografii. anestezistul: "fetita? e bine, fetitele sunt mai inteligente...pana la 14 ani." mda. o moasa: "fetita? o sa semene cu tati si o sa il iubeasca tot pe el." wtf?! e un scenariu?! salvarea mea se iveste sub chipul medicului ce va realiza cezariana, altul decat cel care mi-a urmarit sarcina. sunt atipica, imi spun toate amicele mele. intre pacienta si medic se creaza acea legatura sufleteasca, te simti parasita fara medicul tau. nu ma simt nicicum.
sunt doar deseori amuzata de gadaliturile de sub coaste si de freamatul vesel al unei burti din ce in ce mai mari.

floarea soarelui

consemnat in alti ani drept "iulie obsesiv", acest iulie ma gaseste mai serena ca niciodata - as putea spune la inceputul unei nuvele, narata la persoana I. si-i zic "acest" caci mi-e prieten, nu prietena si nu i-as fi putut spune "aceasta iulie obsesiva", caci imediat mi s-ar fi infipt in minte si-n suflet imaginea unei femei dezlanat de nevrotica.
mi-a fost si-mi va fi o luna nebuna si draga, din ce in ce mai draga, dupa acel 15 iulie, privit deocamdata, adica cel putin azi, cu lejeritate.
stralucesc.

dare de seama

am trecut de prima parte a noii carti a lui houellebecq, tot asteptand "sa inceapa". probabil ca tonul mai moderat fata de celelalte, mi-a transformat parcurgerea paginilor intr-o simpla lectura si nu in traire a randurilor. insa prima parte e doar un sfert al romanului si-n consecinta, sper. ceea ce m-a uimit insa a fost samanta cartii, a titlului, orice obiect banal poate deveni o metafora pe care poti construi. mi-aminteste de fuga mea de traiul cotidian al copilariei.

la 8 dimineata sunt pe strazile din cartier, adulmec, privesc, ating, in general, legume si fructe, frunze si banci. ma preocupa fetele oamenilor, ce trec puhoi spre statia de metrou. insa, imi vine greu sa privesc mame si bunici ce poarta prunci in carucioare. la 8 seara sunt intr-un pat, cu ochii tinta spre geam, cu mainile pe tastatura, cu gandul ca in curand toata intimitatea asta o sa-mi dispara, aici, in camera aceasta va mai fi cineva.

si totusi

simt un nod in gat cu fiecare zi ce trece, desi, cu fiecare noapte ce trece (cu bine), ma simt tot mai despovarata de greul zilelor de ieri. ma gandeam ca va fi doar o vizita de trei zile intr-un spital decent, cu toate detaliile stipulate intr-un contract limpede, ce mai conteaza cine manuieste bisturiul.dar azi, dupa ultima intrevedere cu medicul curent, m-am simtit a nimanui, unde naiba ma duc, cine are grija de mine...e doar ultima luna si sentimentele sunt amestecate, as vrea un salt in timp, sa fie acum sfarsit de iulie, sa fiu la mine in pat, sa fie la ea in patut, sa fie bine.

saptamana 33

descopar acum ca perioada de sarcina se imparte in cazul meu in doua etape distincte: inainte si dupa lansarea bebelui pe directia de iesire. de luni, acesta se afla in prezentatie craniana, pozitie in care a ajuns printr-o tumba spectaculoasa insotita de o durere iute, acuta in jurul ombilicului si care a determinat si o circulara de cordon, ce-mi da frisoane. mi se spune sa nu ma impacientez, mai ales ca nasterea va fi prin cezariana, dar cuiul este acolo, sta bine mersi si face ravagii. senzatiile date de miscarile fetale sunt total diferite de cele dinainte, sunt mai dureroase si mai profunde si determinta muuult mai multe drumuri la cabina.

d.oo(h)

suprize-surprize, doua la numar si pentru netulburarea echilibrului din univers (fireste), una buna si-una rea - am regasit un lucru ce l-am crezut pierdut intru vecie si am aflat de ouale rosii de astazi, dupa ce am intins pe culme rufele din doua masini :(