my system is shutting down

daca tot au primit semnalul ca au sucombat, in ultimele doua saptamani, celulele au pornit sa se razvrateasca rand pe rand. glezna, stomac, piele, urechi. le flutur public steagul alb si le soptesc ca o sa fiu cuminte, o sa mananc si o sa ma pun in pat devreme.

recomand

jucariile din sticla.
ca si borcanele din sticla.
sticlele din sticla.
gandul din sticla.
geamatul din sticla.
si orice alt ochi de geam, ce va lasa privirea sa fuga dincolo. cat de putin.

dupa ce mor(i)

nu mi-a fost frig, nu mi-a fost cald si asta, slava cerului de-aproape, a facut sa treaca ziua in cel mai placut mod cu putinta, mai ales ca am avut buna inspiratie sa imi iau o carte in rucsac. poveste siropoasa, de sambata petrecuta printre obiecte create de fiecare dupa putinta, in care altii, oarecare, au venit printre noi sa admire obiectele expuse pe pereti. nu ca pe niste cai verzi, ci ca pe niste armasari de arama din povesti de demult.

inteleg ca duci dorul meselor luate impreuna si te trezesti chemandu-ma cand aduni ultimii struguri parfumati de pe bolta, ultimele legume de prin gradina, ultimul gand de peste zi. 

deci dupa ce mor, chiar mi-e indiferent de bine. si bine ca nu mi-e frig.  

ziua in care am murit a fost ieri si nu conteaza

hai sa iti spun cum sta treaba pe bucla: ai avut dreptate sau ai dreptate, ca nu stiu daca mai traiesti sau esti mort. 

deci, sunt la capatul unei alte bucle - povestea se incadreaza in acelasi perimetru, dar parametrii sunt putin mai evoluati (atat cat putura ei in zece ani). 

ieri am murit ca leo gurski (desi dramele aici sunt la nivel micro). intai cand ai sunat, apoi cand am sunat, apoi cand m-am ghemuit pe parchetul rece, apoi cand am plans, apoi cand i-am sunat pe rand pe d, a si m (care nu mi-au zis decat ca acum pot sa imi vad de viata mea, asa cum e ea, ceea ce m-a determinat sa nu mai sun si pe l si v), cand m-am ridicat (dupa ce mi-am imaginat ca ma crestam cu o lama pe interiorul coapselor, ca sa scap de cealalta), cand am spalat toate canile, cand am traversat podul de la izvor, cand am stat in metrou, cand am ajuns acasa, cand am facut dus, cand am baut ceaiul, cand am tradus o brosura, cand te-am smsuit, cand m-am pus in pat, cand m-ai smsuit, cand am adormit. 

cand m-am trezit, am murit iar, si am murit si cand am zarit inploaiatorentialadeazidimineataopalarie depielepecapulunuidomncetineainmanaobucatadelemnsculptatainmotivetraditionale, dar nu erai tu (evident), cand am vazut iar ce ai scris in josul firelor mele de lavanda in acuarela, cand au venit musafirii, cand au plecat, cand am plecat, cand am traversat iar podul, cand am mers cu metroul, cand am ajuns acasa, cand m-am apucat apoi de tot si orice nu mai conteaza. 

nu a venit nimeni, nu a plecat nimeni, nu conteaza. a doua nu e prima, prima e prima, restul nu e nimic si nu conteaza. 

"sper ca nu ai tras usa dupa tine (si odata cu ea, tot universul)".

"scrii bine"

te inseli. pana si gama m-a picat la test. 

oct

nu pot sa cred ca am sarit peste septembrie, ca si cum as fi aruncat piatra direct in casuta lunii urmatoare, o piatra colorata in forma de casuta, normal, pentru care se ridica intrebarea "la ce e buna?", desi marturie sta textul de la "explicatii". mi-am dat un an pentru ce urmeaza si inca nu ma straduiesc suficient, pentru ca s-a contractat timpul, se precipita lumea, se moare, se spun vorbe aiurea din ureche in ureche. 

vreau sa ma ghemuiesc sub o patura si sa zac acolo o saptamana. 

asta inseamna sa fii

comentarii la acest video: https://www.youtube.com/watch?v=RJkercFGh10

qed

sapte sapte

cald.
trei scaune din lemn moale, mirosind a padure.
doua buze moi, sub felinarul ciobit, in miez de noapte.
maine e luna plina, nu?
sambata.
tu vii pe zece.
moale si disponibil.

eneagon

hai ca trebuie sa iti spun asta, ca sa mori de ras, de plans sau de ciuda. stau si pazesc usa blocata a balconului, cu toate luminile aprinse, asta pentru ca in jur de ora douazeci si trei am auzit niste zgomote ciudat in intunericul de acolo si am ramas pironita in hol, cu toate luminile aprinse. am sunat la x, y si z, care au venit cu laterne, bate si pistoale si au scotocit prin toti cei chiu metri patrati ai balconului si n-au gasit nimic, ba chiar s-au crucit (pe furis, dar i-am zarit cu coada ochiului), vazand plasele de tantari din sistemele bine prinse de rama metalica a geamului de la balcon. ok, mi-au blocat inca un geam si au plecat in casele lor, in paturile lor, in noptile lor, pline de vise grozave. si m-au lasat aici. si nu ma intreba ce fac la ora asta, ca nici macar nu muncesc, asa cum ar trebui, daca tot pierd noaptea cu luminile aprinse. as putea sa trec prin cele opt pagini cu masoni sau as putea sa trag bicle in tuse si culori, dar nu, nu, eu ma uit la best of. best of the voice, talent and so on. si din cand in cand trag cate o privire pe un ochi de geam de la dormitor, pe unde se zaresc niste forme de viata tinere, care beau alcool si palavragesc. 

cand or da zorile, ma duc sa ma culc. cand o iesi soarele, ma duc la bazin. nu m-am balacit destul vara asta. cand o veni luni, ma duc la serviciu, dupa o vacanta lunga. apoi o sa inceapa gradinita, nelipsitele raceli, dureri de gat, de urechi, muci si vizitele repetate la pediatru. pana la craciun. cand totul se va fi lamurit. 

noua.

mult, domnule, mult

hai ca nu pricep cum de ajungi la zicerile acelea de deMULT, de nici nu mai stiu ce doream sa exprim in ele, dar ce stiu cu siguranta este ca ma eliberau, ca si cele de acum. e atat de cumplit dupa saisprezece ani sa te desprinzi, mai ales cand auzi ca in urmatoarea luna, cel MULT pana la sfarsitul anului, omul asta va disparea. desigur, nu in neant, ci cateva judete mai incolo, dar MULT prea departe. si pana la urma, nu pricep cum dintr-un paragraf de fb sa se iste imediat o asemenea intrebare - atata nesiguranta in jur, plus frustrari. plus "trebuie sa fac repede rost de x mii de lei, ca se trezi si asta sa isi plateasca studiile in luna august". grozav. maine plecam la mare.

vacanta etc.

la pensiunile astea din ro, la munte sau la mare, oricat de multe comentarii, stele, puncte etc apreciative ar avea, calitatea serviciilor este cu mult sub nivelul punctajului de pe siteurile turistice, de prezentare etc. camerele sunt intotdeauna mai mici ca decat par (de-acum o sa intreb cati mp are camera), lenjeriile bleumarin sunt odioase, baile-s decent de curate, dar picura apa la robinet, para dusului e defecta, colacul wc-ului se zgaltaie, senzorul de la lumina se stinge cand esti in cabina de dus, usile glisante ale cabinei nu se inchid cum trebuie, scurgerea e infundata etc. "bucatarie complet utilata" inseamna ca este plina cu toate resturile de vesela de acasa - de exemplu, 6 ibrice - toate sparte si ciobite, 4 sisuri bune de injunghiat porcii, furculite de tot soiul (de la celebrele pomeni probabil, caci altfel nu imi explic de ce nu erau macar doua la fel), multe cescute de cafea, dar nicio cana, un prajitor de paine, la care se tine manual butonul de pornire pana cand ti se prajeste painea, un singur frigider de marime medie pentru 14 camere etc. copilul impune sa iei de acasa o multime de lucruri, dar recunosc ca ma asteptam sa gasesc macar un ibric ok. insa in exterior pensiunile toate-s mandre si rupte din soare, cu muscate rosii si petunii mov atarnande.

la 4 ani, e mai simplu cu copilul in vacanta. pentru un copil mofturos la mancare, se gaseste o supa buna si o pizza, plus un iaurt seara si o cana de lapte cu paine prajita dimineata, plus o banana si niste biscuiti la gustarile dintre mese. adora telegondola, telescaunul, telefericul. rezista la 45 de minute plimbare prin castel, muzeu, expozitie etc. daca ai ghid de povesteste sau daca ii povestesti tu, cu elemente de asociere din povestile pe care le stie: "aici era o sala de bal ca in regatul de gheata", "aici primeau oaspetii regele si regina" etc. poate merge 3 km pe jos, panta lina.

PS anul acesta (ca la anul nu se stie) la sinaia se mananca bine si ieftin numai la restaurantul alex (specific unguresc) si bine si mai putin ieftin la terasa artemis a hotelului new montana. recomand si prajitura casei de la restaurantul hotelului anda. de irish nu's ce a ramas doar numele, cerdac si steak house - supraapreciate. taverna -  megasupraapreciata.