luv but backwards

ca sa pricepi trebuie sa ajungi acolo. sa extinzi perceptia si automat, sa constientizezi lucruri, sentimente, gesturi etc. ce-ti erau straine inainte. caci da, este inainte si dupa. doua lumi cu doua luni.

papadii cu soare.

*jurnalul meu si al altora

orbitor

grozav. bunicii copilotului erau romani, valcov avea peste o suta de tablouri, sumele mitelor care se invart la tv ma naucesc in comparatie cu rochiile si caprele lui grebla, mirul a cazut in derizoriu. 

ma mai invart printre ei o vreme, observandu-i realizez ca cealalta parte nu are mari sanse decat daca se mobilizeaza sa se implice, nu-s deloc optimista. eu o sa o iau la goana curand, avand grija sa nu depasesc limita de cinci mii.

lume amara.

trec anii

modalitatea prin care fac fata termenelor limita stranse este aceasta: peste noapte, lucrez doua ore, dorm doua ore, lucrez doua ore, dorm doua ore etc. dupa trei nopti de acest fel si o predare la termen, dorm jumatate de zi, ma trezesc, beau un ceai de ghimbir cu lamaie si miere si adorm la loc. de obicei, a cincea zi, eram in regula. acum, ma simt ca lovita de papadii.

prima zi de primavara

cum fu prima zi de primavara dupa gustul meu, papadiile s-au ingramadit sa-mi frece linistea si era cat pe ce sa f.t mutra unui copil de 6 ani si de fapt nu pe a lui, ci pe a maica-sii, care nu a reusit sa il struneasca si a invadat spatiul copilei mele, inghesuind-o si inghiontind-o cu ghidonul trotinetei, lipind-o de foaia, pe care era dornica sa deseneze ceva lac, rate si copaci. a desenat crispata si si-a pierdut in balarii toata dornicia. papadiosul a luat apoi un creion negru si si-a varsat frustrarea pe tot desenul, urmarit indeaproape de mama lui. nu a plans nimeni.

acum desenam papadii.

ploua

mi-am imaginat ce s-ar intampla daca te-ai retrage fara sa ma anunti. m-as prabusi si m-as construi aproximativ la loc, dar dupa un timp (destul de lung). 

in ceea ce te priveste, lucrurile nespuse la momentul potrivit ajung sa se rostogoleasca in mine, cu viteza crescanda. asa se face ca acum simple replici au devenit romane fluviu, ce stau sa mi se verse de pe limba. 

ai o gramada pe cap. si in cap. si pe langa tine. (asta, ultima, ma scoate din sarite cel mai des).

Viroze

Se tin ca scaiul de bietii copii de gradinita, care 2/3 din timp le petrec acasa. Si ce te faci cand si mama, si copila, si persoana care te ajuta se pricopsesc cu viroza, de le doboara pe toate trei. Apelezi la clinica privata, unde afli ca e ultima consultatie gratuita a abonamentului (copiii de gradi se imbolnavesc mai mult de doua ori pe luna); ti se da o schema de tratament; pleci cu schema si copilul inghite butelci de siropuri, care mai de care - Mucosolvan, Imunomix, Aerius, Sinupret si inhalaeaza alte substante cu nume complicate. Dupa doua saptamani, copilul tuseste in continuare, mama e doborata de febra, doamna, care are grija de toti, e cu o zi inaintea acestor simptome. Copilul inghite acum Prospan, mama transpira, doamna e mai bine. 

Pregatim totusi si o ridiche neagra cu miere. Va spun daca are vreun efect. 

Va urma.

iti povestesc despre tot ce s-a intamplat luna aceasta

intre a te ridica sub pretextul unui pipi doar pentru a o suna ca urmare a apelului sau si a muri sufocat, exact in acel moment, in fata mea, as fi preferat a doua varianta. metaforic vorbind in ambele cazuri. 

de-abia astept sa vad ce efect va avea asupra ta traiul intr-o singura camera, impartind peretii cu batranul cuplu de bogatani prinsi in capcana apartamentului de la etajul 8, sub iluzoria imagine de libertate, data de pozitionarea blocului intre doua parcuri celebre ale urbei. cred ca vei pleca destul de curand si ma pregatesc deja pentru asta. am un cufar, pe care ti-l voi darui. tandari.

stiu ca ideea de a ma lega fedeles ti s-a intiparit adanc pana in strafundul (mic-mic-mic al) neuronilor ce ti-au mai ramas nealterati. am reusit sa te stric. desigur, pana in momentul in care apare madam agrafa. atunci totul se duce-n papadii.

ce-mi place sa tin oamenii departe pastrand apelativele la persoana a doua plural. bineinteles, doamna, copilul dumneavoastra este neadaptat zilelor pe care le traim toti, cu mai multa sau mai putin ardoare. dar nu va ingrijorati, o sa staruim pe dificultatile de comunicare si atunci veti fi fericita, pentru ca diferentele dintre fii dumneavoastra se vor atenua. si apropo - gatiti foarte bine prajituri cu ciocolata si va cred. cu asa personaje prin preajma si prin pat, nici nu e de mirare.

o fetita mica imbracata intr-o pijama bleumarin cu inghetate roz cara un cufar maro, de doua ori mai mare decat ea. nu era fetita aceea din "ghita-portita". maine, o alta fetita va scapa de un aparat dentar, dupa 4 ani si o bucata de mandibula lipsa. fetitele trebuie sa creasca si o vor face pana la urma. 

am vazut 4 din filmele de la oscar. mi-au placut toate, mai putin birdman, pe care m-am hotarat sa nu il revad, avand in vedere toate comentariile lui ctp. raman asa, in ignoranta mea de cinefil ocazional. 

si ma duc sa dau viata catorva animale de primavara. 

zboara, papadie, zboara

e starea de-ti vine sa incepi cu "bai, deci", cand alice e in tara papadiilor si zboara pe toti pufii oportuni, care i se scutura in cale, caci fiecare, draga v, poarta o samanta, o idee, o maslina, o atentie.

pe tine ce te tine treaz noaptea?
pe mine un prapadit de caine, ce fugareste si omoara oameni, chiar in fata institutiei, unde nu mai calc decat ca...aaa...persoana ascultata de urechile marelui iepure alb?

despre haine

vestea ca pleci din oras pentru trei zile ma preocupa trei minute pline, timp in care, de fapt, imi listez in minte toate lucrurile amanate de ceva vreme plus actiunile rezultate in urma sarcinilor de serviciu. deci, drum bun pe calea papadiilor, cu tot cu drapelul tau in carouri negre si kaki, pe care il fluturi ostentativ alaturi de un nepotrivit pulover de culoare oranj.

se pare ca unele zambete tampe ce zac pe obraji de dimineata pana seara au la origine cele mai neispravite motive, ca de exemplu nevoia imperioasa de a turna pe corp/camasa/fular/palton 100 ml de parfum la vederea unei simple rochii de lana, de culoarea vinetei, imbracata desigur pe un trup, sa zicem, in regula.

nepotrivit

mi-e frig tot timpul si nu pricep de ce ma straduiesc atat sa iti fac pe plac, cand tu pleci, vii, o iei la stanga, cotesti, mai suni, te urci, planezi si, in general, esti ca puful papadiei: usor si zglobiu.

adevarat - caciula aceea te-ar fi adus la postura de strumf.