unend

un ochi plange, altul rade, si al treilea (de l-as fi avut) s-ar grabi sa strige: inmoaie-mi batista in otet indoit si-apoi plimba ursul neostoit.
ma sperie indemnul tau la veselie si socializare. am citit toate cartile made in harukia, pana la ultimul roman, toate, toate sunt aliniate frumos la marginea unui raft, nu imi vine sa imprumut niciuna. stii ca am adunat toate obiectele din lut alb, negru, ars, nears, cucuteni etc. si am plecat cu fierbatorul de ceai, plus canile cu levantica. ceaiul propriu-zis a ramas acolo, precum si ultima lamaie din birou. a fost placut.
urmatoarea declaratie va fi din parlament. ciao ciao.

de cateva zile

sinucideri in lant.

mari

au inceput sa curga zilele de nastere, imi place cand esti relaxata, imi spune, sa ma eliberez din pantec, imi adauga, si toata lumea asteapta ora 1 (e trecut peste) pentru a admira cosurile cu flori galbene musai, crescute in toate anotimpurile de peste an, caci poate, cine stie, voi fi din nou cu voi si atunci va voi cere doar un singur fir intins.

ramai pe val.

mate

niste ape pentru ceai desigur, caci altfel ne scaldam in ape caldute. trasam un segment de dreapta, luam un calendar si ne orientam - zilele scurte le marcam cu un x, noptile lungi le trecem pe i grec si plecam in vacanta cu gandul, ca tot e vineri.

promisiune

am sa fiu cu ochii pe el si am sa planuiesc totul pana in cele mai mici amanunte. a devenit lupta mea, nu a ei. e doar o chestiune de timp.

vvv

imi spune ca e o poveste identica finalului unei serii tv si asta e tot ce mai aud, inainte ca mintea sa mi se indrepte catre confortul emotional pe care obisnuia w sa mi-l asigure. acum, incapatanandu-ma in declaratii (scrise, ca sa nu le uit), frana de mana este trasa implicit si fruntea mi se izbeste de fiecare data tot mai crancen.

"vrei sa vin sa te coplesesc?"

40649

ce papadia campului (da, eu am fost si l-ul ala cu papadii, si ce?) poti sa faci cand w. intra fredonand ceva intre i'm singing in the rain si pusca si cureaua lata/ce barbat eram odata, decat sa te ridici, sa accepti mangaierea primita undeva intre mandibula, baza craniului si urechea stanga (detalii, detalii) si sa te lasi prada unei imbratisari, lunga cat drumul pana la libraria bastilia, doar pentru ca e disponibila si te anina. pardon alina.

son papa la gronde

unu, doi, trei/la perete stai! 

si stai, si stai si asteapta, nu la perete, ci in coltul cel mai indepartat al planului, nu al tau personal, ci al planului de la serviciu, ala putin inclinat pe care ti-o mai tragi uneori, in inchipuire, atunci cand nu e ocupat de planse a2 cu indicator si cote. 

ce ar putea sa ne enerveze cel mai tare, dragul meu watson, minciuna sau convingerea cu care a fost spusa? dorinta lui ca ea sa devina tu sau lipsa lui de interes ca tu sa fii tu fara ea? eh, dileme, dileme...si cand te gandesti ca noi toti incapem intr-un mar, daca am considera numai atomii. de ce nu intr-o lamaie sau o para, nu ma intreba, tot ce imi imaginez, este forta bombei nucleare care te-ar face sa dispari.

inca nu am ajuns la partea incitanta a formulei lui d-zeu.

pijamale reci

sa scriem mai des despre oameni mici, mici, mici, care isi urla monologul dincolo de usi identice. nu mai sunt poduri, pasii mari au trecut. ce ramane: o copilita blonda, deja marcata de "eat me" si "drink me" - mereu le incurca si in loc sa se faca mare, intra la apa, caci, dupa cum ti-am zis, toate trecerile s-au dus.

sunt cam obosita.

wonderland

"- si de ce s-a sters?
 - asa a fost minunea dumnezeiasca."

chiar si asa, drumul catre patratele incepe cu doua baterii perfect rotunde.