ihim, tie

"what's going on, L?". ma bufneste rasul cand vad mesajul asta de intampinare, pentru ca de fiecare data raspund mecanic in cap - "mai nimic". apoi tu incepi sa te plangi si eu vin pe taraba cu solutii rapide si ieftine - esti inca tanara, iarna va trece in cel mult doua luni si banii oricum vin si se duc. frumoasa viziune asupra lucrurilor existentiale, hai sa nu aducem vremea in discutie, nici chestiunile politice sau subzistenta si nici traiul pe vatrai (wtf?). ne lamurim cu privire la continutul unei conversatii lejere, tu nu ma intrebi de ce sunt asa slaba, eu nu fac nicio remarca despre basca ta portocaliu tipatoare. 

deschizi usa si dai sa intri, eu dau sa ies, tu iesi si ma lasi pe mine sa ies, abia apoi intri, dupa ce eu am iesit, ce naiba (iarasi)? a doua oara ne intalnim tot in dreptul usii, mi-o deschizi - multumesc, sa cresti mare! (hai, pe bune?!), din hol ne indreptam spre aceeasi usa, si dupa, ne putem intalni din nou in vestibul, dar eu ma opresc cu doua secunde mai mult, vreau sa evit tabloul asta pe care il cunosc si il detest. 

altfel, ma dispersez in emoticoane; ma tin impreuna(ta) numai cele doua linii din ce in ce mai evidente de-a lungul portiunii dintre torace si bazin. sper sa nu te umfli in pene, dar astenia de primavara a inceput si ti-este dedicata intru totul. 

ihim, tie.

sa

sa spunem ca e vineri si toate actiunile se conjuga cu "on". sa oprim tanguiala nascuta din prea matinala ora de trezire. sa tipam ca romania e a noastra. sa stam in casa fiindca ploua sau ninge. sa prindem foile numai cate zece si sa tinem la secret hotararea. sa ne ascundem sub doua straturi de lac unghiile exfoliate. sa ne ascundem, in general.

asa se scoate bicicleta din sant

drum

rochiile rosii sunt intotdeauna calduroase, iar aceasta e chiar pe masura mea, chiar daca in prezent eu nu sunt pe masura nimanui. am o nadejde nedeslusita ca intr-o zi o sa iasa la lumina tot ce nu ne spunem, fara da-uri grabite, fara a da impresia ca ne straduim sa gasim raspunsuri subtile.

doua biciclete intr-un sant, drumul s-a derulat deci.

cosmarul

dinaintea zilei de mos nicolae, s-a numit enterocolita virala si a contaminat copilul (1 an si 5 luni), pe mama sa si pe mama mamei sale (singura persoana ce ii putea fi de un real ajutor), ceea ce a amplificat starea de neputinta si disperare.

Boala copilului a inceput cu doua zile de febra (38,5) si stare de moleseala, tratata cu mai intai cu Nurofen, apoi alternativ cu Panadol. 

Inca de la inceput, avand in vedere starea mea, am trecut-o pe dieta, pentru ca auzisem toate povestile cu deshidratarea si mersul la spital pentru perfuzii, in caz de scaune moi repetate. Astfel i-am pregatit toate mancarurile cu zeama rezultata in urma fierberii orezului (3 linguri orez/1,5 l apa), inclusiv laptele praf folosit in mod obisnuit, pentru ca nu a vrut sa manance lapte fara lactoza. A mancat: la gustarea de fructe - mere coapte cu banana si branza dulce calcica; la pranz: orez fiert cu pui fiert separat, fara zeama de pui; paste cu branza calcica; piure de morcov; terci de orez si roscove (de la Nestle), toate pregatite cu zeama de orez; cina - cereale de orez cu lapte, preparate cu zeama de orez. 

Nu a vrut sa bea ceai de menta, iar in loc de apa, i-am dat zeama de orez. In zilele cu diaree, i-am administrat Smecta - pe gat, cu seringa, pentru ca nu a vrut sa bea altfel (2 pliculete/zi), Eubiotic (2 pliculete/zi administrate in zeama de orez, pentru ca nu altereaza gustul) si saruri de hidratare Humana Electrolyt, cu gust de fenicul, administrate cu forta. I s-a incarcat si limba, pentru care am folosit glicerina boraxata.

Desi am avut bafta sa nu se manifeste si cu varsaturi, mi s-a parut de departe cea mai cumplita saptamana in cresterea copilului de pana acum (durerile de burta, teama de deshidratare, toate suspensiile bagate pe gat cu forta, grija sa bea o cantitate suficienta de lichid - 1 l/zi, grija sa manance cat de cat ceva...).  

Momentan i-a trecut enterocolita, dar s-a captusit cu o tuse productiva nu foarte severa, pe care o tratez cu Plantusin si lichide caldute. 

PS Recomand cu caldura aceasta reteta de garnitura, pe care am pus-o alaturi de niste pui fiert, in aceasta saptamana dramatica, in care am vazut numai morcovi si orez in fata ochilor. Sunt deliciosi morcovii glasati.

surd

de dimineata s-a petrecut "din intamplare"-a. am inghitit pe nemestecate ochii inalti cenusii, mi-au ramas in gat si n-am salutat. una dupa ceafa si ochii s-au rostogolit prin praful de sub rafturi. sa stea acolo, sa priveasca lumea de jos.

tipatul este intotdeauna un zid fara fisuri.

remind(h)er

in timp ce unii se uita dupa declaratiile de avere, ceilalti sunt interesati numai de picanteriile de pe o pagina web, care incep cu "sunt frumos, dar (c)am trecut." mai degraba picat, la testul de rezistenta. om vedea dac-o fi om, daca nu, ne-om vedea mai putin. 

dupa paloarea ta, inevitabil se adauga "bolnavicioasa" si-n grupuri de cuvinte, alaturate de cand lumea ("si pamantul"), ne trece(m) unul si-apoi altul. 

puteai vedea urma apasat-tarasaita a unui calcai. piele subtire, ex-diafana, vreo diana ciopartita pe-un picior. mirosul de sange gadila-n talpi, culoarea lui mangaie simturile. e doar cont(r)actul cu pamantul, inevitabil la trecerea prin lume. 

ca veni vorba: 

de vazut lumea. pot sa fiu pupila ta?

instantaneu

mi se pare ca insiri tristeti pe ata, asteptand ziua de luni, in care iti vei prezenta raportul in fata a doua sute de angajati cu mintea searbada. te irita lipsa virgulelor, greselile de tastare, coincidentele, similitudinile, laitmotivul perucii si totusi continui sa citesti, intrigata, asteptand (sau dorindu-ti) sa (re)gasesti un gest, un cuvant, o atitudine care sa iti permita sa-l tragi de maneca si sa ii urli in fata: tu esti. se implinesc 6 ani, chiar luna aceasta (sau poate luna trecuta, nu mai stii data exacta, nici nu mai cauti prin scrisori, o eroare de-o luna la sase ani devine minora, peste un an, poate chiar insignifianta).

- eu cautam aeroportul.

(snapshot flash si replica nespusa: sa mori tu!)

- toti il cautam. 

nk

when they asked me whether I inspire people, I wish I’d said I do instead of “I support” (them). it’s good my message got there, where I wanted it to be. although I like that color, I meant it mainly for Colt Prattes and secondly for the words and thirdly for the dance and fourthly for the whole.

struggle