da

sunt prinsa toata intr-un eveniment venetian. lipseste gondolierul (ca de obicei), plecat putin sa construiasca o pivnita sub trei salcami. acolo va depozita vinul la toamna, patru butoaie mari, nu as putea sa iti spun capacitatea lor. pot insa sa apreciez ca vinul va fi roze, cu accent pe e(l) si o idee acidulat, ca atunci cand pomeneste despre N, ca "e intepata".

prizonier

cu fiecare urlet, ma disipez. e stupid sa stai in casa si sa cauti case. ar trebui sa mergi acolo ("pe teren", " la fata locului", "on the site", "la usa omului") pe propriile-ti picioare, cu bicicleta, cu masina, cu barca, nu cu gandul.
m-a amuzat femeia cu maci la gat - "nu poti sa le ai pe toate - si priveliste, si liniste, si confort, si decomandat, si renovat, si..." si nu stiu ce a mai adaugat. m-a pierdut de cand am vazut celalalt bloc ridicandu-se in fata geamurilor tuturor camerelor.

te poate salva un fluier (la) rosu.

sase masti frumoase

ce-mi plac mesajele criptate si, daca luam in calcul si ritmul, eu zic ca stau bine pe pozitie. inainte sa iti alegi 4 pereti, trebuie sa faci o cercetare adanca pe internet, dupa care, renunti la cei 4 pereti si optezi pentru un ceas. intri in el si invarti rotitele. tu nu te poti balansa nicicum, eventual iti poti schimba cele 6 masti - una albastra, una roz, una crem si restul negre, toate cu sclipici (praf magic, nu praf de zana) si te poti uita online, la emisiuni cu descoperiri stiintifice. te impresioneaza pe partea de exercitiu, dar ca noutati, nu se clinteste nimic sub crusta cretacica de acum 20.000 - 30.000 de ani.

gandeste-te ceva mai mult la singurul perete verde din camera cu balcon. iar tu, mori.

tdl

eu nu am inteles despre ce e vorba si, dupa cum se vede, l-am ratat si pe intai (ca intotdeauna). "de ce e asa rau sa fii a doua?" "vesnic?" "chiar si asa...".

te inghit pana la radacina. radacina este cuvantul ce ti se potriveste de minune. o minune de alice. de impuscat iepuri pentru gratar. de sortat dupa ceas. de reparat lantul. de dat drumul cainilor. de urmarit. 

m-a

m-a fascinat o tipa in metrou, atat de tare, ca m-am trezit fara sa vreau pe urmele ei, in fata ei, in spate, in lateral, apoi a inceput sa fluiere telefonul a emailuri cu deadline ieri, alaltaieri chiar, daca s-ar fi putut si am sarit din universul placut al ygrittei in universul declaratiilor publice, a pozelor neclare si fara talc si a smsurilor taxate cu centi proprii. mi-a venit sa sun, dar imi pierise toata dulceata din glas, mi-era deja frig si ma cuprinsese si febra. qed.

punti

ce idee, sa iti pui radacini pe cap si apoi sa ma suni, ca sa imi comunici ca au scazut cotele lacului, ca ploua foarte slab, ca bate vantul si e frig. e trist ca vorbim despre vreme, dar stim amandoi ca "ramane cum am stabilit", doar au trecut aproape patru luni. 

sunt randuri de umplut spatiul, de trecut peste, de ascuns. de uitat, nu de privit.

o doamna trebuie sa fie modesta

L-ai citit pe tot? Adica toate cartile lui, asta as spune eu, in cazul in care ne-am afla amandoi langa un pian. 

Dupa asa o dupa-amiaza, sunt intr-o stare de amorteala, desi se scurg cu mine odata tot felul de activitati (unele sunt cu pirati). Ma intriga cum apar niste indicii, aruncate nevinovat pe aleile pe care ma plimb. Ma intriga si ca esti intr-un moment de blackout, dar te las in pace, o sa iti dau ce am creat, cand te vei intoarce. 

Uite cum scriu cu litera mare la inceput de propozitie, contrar obiceiului (sunt cuminte). 

Toate cresc in jurul meu. Iar cand spun lucruri mari, iti astup urechile intentionat.

retoric

"prieteniile intre barbati sunt tantose, prieteniile intre femei nu exista, prieteniile intre barbati si femei exista numai cand unuia sau altuia ii este rau si are nevoie de-o ureche, de un umar sau de alte parti ale trupului, intru consolare, mangaiere, alinare sau pur si simplu ascultat ( si a se citi orice alt "ut"). 

ne indeparteaza distanta, ai vazut? ma simt stinghera cateva zeci de minute, apoi nici nu mai stiu daca e cazul sa iti povestesc una-alta.

picatura imi ajunge pentru sase si jumatate. si eu care doream sa transcriu un rand poetic." 

grecia

te confirm cu puteri depline
este o mare aici ca tine

mai (a)I?

may i pet your cloud, please?

mi-a adus o caciula in patru culori - nu o sa le enumar, exista riscul sa ma recunosti, sunt nuantele mele preferate. deci mi-a adus o caciula, ce pare tricotata, una scumpa cu proprietati izolatoare. imediat ce o pui pe cap, pare ca patrunzi in propria grota, in care nici nu faci bine jumatate de pas, ca te si impiedici de o stalagmita, nici nu sari putin in sus de bucurie, ca-ti si zdrobesti fericirea de o stalactita. (vezi, sunt o eleva grozava!). 

deci mi-a adus o caciula si pentru ca era nevoie sa o primesc asa cum trebuie, a adus si frigul asta, plus vantul - numai bine sa ii rup eticheta si sa o pun pe cap. 

sunt alice numai cand bate vantul.

PS ti-am zis ca atunci cand mi-e rau, stau intepenita in coltul canapelei, cu spatele lipit de spatar, cu picioarele infipte in podea si cu mainile impreunate in poala, tinandu-ma strans intre palme, astfel incat sa nu existe riscul sa ma destram. pot sta asa, cu mintea tulbure, ore in sir. ai impresia ca privesc ceva preocupata, dar sunt sub caciula aceea, in grota mea, hidoasa, rupand stalagmite cu degete frante. sunt hidoasa si-mi vine sa vomit.