denaturat

liantul cautarilor mi-este tristetea. pot sa ma (in)duc? pot sa ma las? trec cu vederea.

321

imi vine sa numar invers...

mini poveste (alta)

pentru ca oglinda care sa ii raspunda nu avea nicicum, printesa o lua la plimbare pe culoarele intunecate ale castelului, intrebandu-si agresiv supusii: "sunt draguta? a? a? a? a?"

-

ma simt ca aia mica de respira greu, cu pometii rosii toata ziua si oasele tremurand, numai eu stiu de ce, tu nu stii, dar esti pe cale sa afli, si-atunci nu m-or mai (!) inveli nici o suta de paturi si nici o mie de zambete sau priviri sau ganduri sau spuse nu vor putea ascunde, ce-mi este vizibil si agatat de degetele unei maini. eu am sa merg pe jos si dupa, voi fi tot eu, sunt eu. eu, cu si fara, am sa raman. e adevarat, ceva mai ciunta, daca.

mini poveste

bucuria piticilor era sa manance pufuleti, sa bea compot de visine, facut din vreme de maini nevazute si sa priveasca picaturile de ploaie stropsindu-se de pervaz, din dosul ferestrei unei camarute, incalzita cu rugi uscati de coacaze.

id.entic

sa-ti plimbi ochii intre doua grimase identice si sa te cuprinda linistea.

frici

daca ma uit in palma, mi se pare ca linia unei vieti se continua cu firicele mici si intortocheate, pe care, daca le urmaresc descalcindu-le, pot sa cobor pe cot, sa conturez o coapsa, sa pipai dunga stramba a pantalonului, sa-mi fixez privirea in varful pantofului si sa continui pe-o podea prafuita, catre varfurile altor pantofi. dar nu. eu imi intorc linia spre perechea propriului meu pantof, intr-un U perfect. nu mai incerca sa alergi direct in varful muntelui.

te rog

se pare ca am sarit cu stangul in patratelul cu numarul 1. sunt prea sarace cuvintele si cercurile galbene, ca sa ma infatisez in preajma-ti asa cum sunt, asa cum nu ma vezi, asa cum simt. ofera-mi locul pe latura unui alt patrat, si-atunci o sa deslusim fiecare gest.

rasu'plansu'

sau ce tampenii am mai facut in ultima vreme: am dat 300 lei ca sa il vad mai putin de 5 minute, de sub o umbrela, plouata si-n camasa mov, neindraznind sa il privesc in ochi, nici macar miimea aia de secunda, necesara sa mi-l intiparesc pentru ceva zile; asta  in timp ce biletul la leonard cohen mi s-a parut excesiv de scump.

da

eu sunt cea care aduce frumusete starii de fapt, nu invers.