joyful news

https://www.youtube.com/watch?v=Uhvm9E8rUuk

qwerty

https://www.youtube.com/watch?v=A3wY7KOO7NQ
vacanta.

ursii si lemingii

doamne sfinte, ce am facut in tot acest timp?(!)
am obosit. am obosit. am obosit. dimineata sunt acolo, la pranz dincolo, seara ma gasesti sigur afara, unde scuip tot ce suport dimineata si la pranz. imi trebuie acolo si dincolo ca sa trec mai departe. desi nu exista mai departe ad literam daca nu iesim mai multi seara.

stau cocotata intr-un colt al camerei de zi, ma uit de pe scaunul meu de bar pe deasupra tuturor si daca intorc capul spre stanga te vad si pe tine. chiar mi-era dor.

sub-girl ready to bond

si eu lucrez pentru ea. si-o tin in palme, sa nu i se arda talpile. 

intre timp, am fost scoasa din demisol si a trebuit sa imi gasesc rapid spatiu pentru toate lucrurile de acolo. o zi intreaga am alergat cu acelasi taxi, nu uber, nu cred ca m-ar fi asteptat, precum tanarul acela cu ochelari de soare, care habar nu avea sa faca smecherii cu aparatul de taxat. altfel nu-mi explic suma derizorie si dreapta de la sfarsit. pe urma am inceput sa le ignor, nu mai am niciun motiv sa intretin prietenii aiurea. sunt intr-o liniste asurzitoare si tu reprosezi ca nu ti se raspunde pe masura. 

eu ti-as raspunde, baby. if you would be a dom. 

beggin

shhh. tac din gura, nu spun nimic, vreau ca lucrul acesta sa se implineasca mai repede.

ce daruiesti in viata asta

incep sa invat o meserie, ma sperie gandul ca o sa fac alzheimer si o sa uit toate formulele (matematice, de adresare etc), pe care se bazeaza activitatile actuale. ca o sa ma intreb care-i menirea mea. ca o sa gasesc un teanc de carti prafuite si nu o sa inteleg de ce le-am pastrat. nu o sa ma uit pe coperta interioara si, chiar daca o sa ma uit, numele acela imi va parea strain. meseria asta consta intr-o serie de miscari mecanice, pe care nu am cum sa le uit si care imi vor asigura o bruma de castig oricand. ea se va adauga sumei infime pe care nu stiu daca o voi primi ca pensie. legumele pentru ciorba mi le voi cultiva singura. sper sa mai fie apa atunci. ma inspaimanta viitorul asta doar din perspectiva lui m. si-acum ma duc la protest. suntem cativa.

gata

nu-mi place ca incepe scoala. ne trezim prea de dimineata, e frig si trebuie sa port echipamentul de sport separat. dulapuri nu exista si nici vestiare, asa ca azi am facut antrenament de schimbat uniforma, pus echipament de spor si invers, cu cronometrul langa noi. dezastru.

tineam de multa vreme sa ocup cuiul ala cu ceva - un tablou parea sa indulceasca atmosfera. azi l-am atarnat si, evident, acum mi se pare ca trebuie sa schimb si draperiile, poate si husele. poate si casa.

900 pentru pace-n familie.

a treia luna de primavara

hai ma, hai ma, da-o-ncolo de treaba! discursul doamnei, la conferinta de presa din seara asta, mi-a adus aminte de asta:
https://www.youtube.com/watch?v=RKEBTUBnQrs

hhahaha. se taie copaci, se scutura norii, se striga online si madama: "pe care le-am fumat".
placida taciturna si zemoasa victima - madam mai.

lumanari si beculete

mormintele nu se mai distingeau in hatisul de buruieni si am trimis poza, ca sa imi confirm gandul trist. ce sa ma mai lamentez, ce sa mai intreb, ce sa mai aflu. dupa topirea zapezii, imi iau manusile si sapaliga si curat locul.

mi-am promis sa ma duc o data pe luna. 

e atat de liniste acolo si ei nu merita sa fie uitati. 

pe scurt: ma doare piciorul si am o pata noua in stanga. trag de mine dupa trei saptamani de lancezeala. mai multe plati decat la inceputul anului trecut. revizia anuala la casa de marcat. copii nerabdatori si mame fara griji.

in fine

de cincisprezece minute, ki vorbeste lent, plictisitor, repetand "self-evident" la fiecare patru fraze, iar eu caaaaasc si ma uit prin monitorul oficial, doar-doar oi gasi publicat ce ma intereseaza. ma gandesc sa scriu mai mult anul acesta, nu de alta, dar incep sa uit pe unde am trecut. e un trend acum pe reteaua de socializare - "colecteaza trairi, nu obiecte" si asa ma incalzeste principiul asta, incat am reusit sa ajung la zero (chiar zero), dar deja cu vacante planificate pe intregul doua mii 18.

sunt extrem de toleranta si prezenta. ma detasez de primul impuls in orice discutie. uite asa am reusit sa am un inceput de an cu foarte putine momente mute.

ki face retrospectiva ordonantei 13. de fapt, retrospectiva guvernarii 2017. wtf, ki? lasa-ne pe noi, ne-ai adormit de tot. "in fine" nu cred ca e tocmai potrivit pentru o discutie la csm. hai, fa un rezumat si lasa-i pe oamenii aia sa isi vada de alegerile lor.

ce, tu nu esti curios?

doua mii 18

ai o rezolutie la indemana?

still

down there still eating from myself. no one, but no one.
https://www.youtube.com/watch?v=kECZnPrIufo

love lp

https://www.youtube.com/watch?v=0vyUlO3qgLg
si celelalte. toate.

i know i'm not the only one

paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. de la inceput: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. si inca o data: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol. si apoi: paracetamol sinus, vitamina c de o mie, panadol.

vad cum se lumineaza ecranul telefonului, periodic, din zece in zece minute, de la 8.30 pana la 12.30 si mai departe, spre 16.00. oamenii nu inteleg ca o durere de cap cumplita te determina sa ignori si un termen limita si o postare urgenta. chiar nu inteleg.

fuck off.

caramizi

e ca si cum ai sta la un ceai in romana (piata) si printre altele ti-ar spune: "am o fetita de o luna si jumatate".
adica nu e ca si cum. asa e.

prima zi de scoala

o sa fac curand un review despre lefkada, adica o vacanta cu copil de sase ani, pe o insula greceasca, cu ape albastre. dar nu azi.
azi iti spun despre simulacrul deschiderii anului scolar de la scoala din cartier si te sfatuiesc, daca poti, sa te indrepti catre alte scoli, cu referinte, private, catre homeschooling, alta tara, orice altceva decat o scoala de cartier. ai fi zis ca dupa cazul cu tbc, scoala sa fie scoasa ca din cutie, dar nu, e la fel, scorojita, prafuita, cu toalete cazute, cu geamuri sparte, cu mizerie si imbulzeala. oribil inceput de an scolar, oribila si comunista festivitate, incheiata de director cu un "si acum, dupa cum stiti, formalitatile ne obliga sa cantam imnul national".
am stat prostita doua ore pe canapea, cu privirea in gol si secatuita de emotiile traite de mine, alaturi de copilul meu, in prima zi de scoala, gandindu-ma cum as putea aranja lucrurile, astfel incat sa plec cat mai repede unde oi vedea cu ochii.

inca unul

papadia campului, eu nu vad nicio similitudine intre lotus flower si who you are, ma bucur de amandoua, de fiecare cand am chef si o camasa alba pe mine, eventual camasa altcuiva. in rest, daca esti dreptaci, nu iti face tatuajul pe incheietura mainii drepte nicicum, mai ales daca il iubesti, pe el, tatuajul si simti sa il ingrijesti cum trebuie. invat acum sa fac lucruri cu mana cealalta, e interesant.

leaving

https://www.youtube.com/watch?v=pUL_Nv8nbUI

laudatio

"scrie, scrie, scrie!"

nu am avut rabdare, evident. nu mi-am tinut nici gura.
am trimis o lucrare mediocra spre slaba, cu greseli crase in manopera, facuta de mantuiala. sa atrag oprobriul, sa fiu aratata cu degetul, arsa pe rugul manufacturii.

"deci, pe bune, de ce ai venit?"
am venit sa zac si sa citesc o carte. sa aprind doua lumanari, sa ma plimb in chiloti pe holuri, sa ma pieptan in oglinda sifonierului tau, plin de paianjeni si molii. sa ma gandesc la buruiana rasfranta pe peretii de lemn, sa mananc mere verzi cu tot cu samburi, sa iti vad prietenii din copilarie, burtosi fumegand langa gratare.

"du-te inapoi!"
ma duc, sunt pe drumul cel bun, catre izbavirea gandului celui din urma. am mult de lucru, sa stii.

mda

si-apoi ti-e scoasa brusc inaintea ochilor si...zdrang! iti pica fata. "ce fac cu ea, ce fac cu ea?!" striga aia mica de jos, tu habar nu ai ce sa ii raspunzi, ea e tot inaintea ochilor tai, aia mica se agita in continuare, tu nu stii ce comenzi sa ii dai, "unde o pun, unde o pun?!" tipa din nou, i have no idea, zero, blanck, nada, void, zip, fuck, fuck., fuck.

https://www.youtube.com/watch?v=KWZGAExj-es