mate

niste ape pentru ceai desigur, caci altfel ne scaldam in ape caldute. trasam un segment de dreapta, luam un calendar si ne orientam - zilele scurte le marcam cu un x, noptile lungi le trecem pe i grec si plecam in vacanta cu gandul, ca tot e vineri.

promisiune

am sa fiu cu ochii pe el si am sa planuiesc totul pana in cele mai mici amanunte. a devenit lupta mea, nu a ei. e doar o chestiune de timp.

vvv

imi spune ca e o poveste identica finalului unei serii tv si asta e tot ce mai aud, inainte ca mintea sa mi se indrepte catre confortul emotional pe care obisnuia w sa mi-l asigure. acum, incapatanandu-ma in declaratii (scrise, ca sa nu le uit), frana de mana este trasa implicit si fruntea mi se izbeste de fiecare data tot mai crancen.

"vrei sa vin sa te coplesesc?"

40649

ce papadia campului (da, eu am fost si l-ul ala cu papadii, si ce?) poti sa faci cand w. intra fredonand ceva intre i'm singing in the rain si pusca si cureaua lata/ce barbat eram odata, decat sa te ridici, sa accepti mangaierea primita undeva intre mandibula, baza craniului si urechea stanga (detalii, detalii) si sa te lasi prada unei imbratisari, lunga cat drumul pana la libraria bastilia, doar pentru ca e disponibila si te anina. pardon alina.

son papa la gronde

unu, doi, trei/la perete stai! 

si stai, si stai si asteapta, nu la perete, ci in coltul cel mai indepartat al planului, nu al tau personal, ci al planului de la serviciu, ala putin inclinat pe care ti-o mai tragi uneori, in inchipuire, atunci cand nu e ocupat de planse a2 cu indicator si cote. 

ce ar putea sa ne enerveze cel mai tare, dragul meu watson, minciuna sau convingerea cu care a fost spusa? dorinta lui ca ea sa devina tu sau lipsa lui de interes ca tu sa fii tu fara ea? eh, dileme, dileme...si cand te gandesti ca noi toti incapem intr-un mar, daca am considera numai atomii. de ce nu intr-o lamaie sau o para, nu ma intreba, tot ce imi imaginez, este forta bombei nucleare care te-ar face sa dispari.

inca nu am ajuns la partea incitanta a formulei lui d-zeu.

pijamale reci

sa scriem mai des despre oameni mici, mici, mici, care isi urla monologul dincolo de usi identice. nu mai sunt poduri, pasii mari au trecut. ce ramane: o copilita blonda, deja marcata de "eat me" si "drink me" - mereu le incurca si in loc sa se faca mare, intra la apa, caci, dupa cum ti-am zis, toate trecerile s-au dus.

sunt cam obosita.

wonderland

"- si de ce s-a sters?
 - asa a fost minunea dumnezeiasca."

chiar si asa, drumul catre patratele incepe cu doua baterii perfect rotunde.

counting stars

la dublu. 

totul va fi la dublu anul acesta, ce-abia s-a deschis. astept sa te intorci din haiduceala cu madam agrafa, si nu stau, nu. coc fazani la cuptor, amestec tarte cu spanac, scutur casutele de praf, clincan (!) clopotei, stau cu ochii-n luminite, studiez arhivele securitatii si in general, nu prea mai dorm. iubesc linistea noptii, in care sunt doar cu mine (si cu tine in cap, evident).

altfel, niciun bilant. a fost un an bun (te pup, pa pa, btw). indrazneste si paseste in patratica sotronului cu nr. 2014 a celebrei alice. te asteapta, stralucitoare si cu zambetul pe buze.