ma rog, tu stii mai bine

eu as sterge de-ul si as lasa doar "maine: inchis". pana si anul asta isi pune capat maine.
dar incepe altul. "andrei si luca se ciarta pe mine", scria cu litere strambe pe o bucata mica de hartie, marginita de-un chenar cu lalele, desenate cu creioane colorate. precocitatea unor copii de clasa I, fascinati de un videoclip.
lista mea cu dorinte pentru 2010 are toate liniile bifate (8) si-o linie in plus. nu stiu ce concluzie sa trag din asta. pentru 2011 am doar doua linii.
nu-mi mai pot stapani zambetul si directia privirii cand vad o pereche de buze cu colturi ridicate. estrogen&progesteron are my middle names.

conciliant

probabil ca intr-o zi vom ajunge la un punct comun, in care nu vor mai exista reprosuri in gramada nici de o parte, nici de cealalta. atunci maldarele vor fi fost escaladate, iar noi, cu picioarele pline de vanatai, sau cu fruntea, dupa caz, ne vom strange mainile in varf. doar mainile.

niste usi

#-o sunt recunoscatoare ca ai deschis usa, incepusem sa ma transform eu insami in om de zapada.

la usa mea nu suna nimeni niciodata, de aceea cand aud soneria ma apuca trepidatiile. vibratia dureaza cat un drum pana la vizor. asa traiesc eu, palpitant.

:|

sunt foarte furioasa cand sunt lasata la usa povestilor. dar, imi trece.
spor la facut oameni de zapada!

shoot me

saptamana 8

sper ca criza isterica din dimineata aceasta sa fi fost punctul maxim al tumultului nervos in care ma vantur cam de cand gustul amar si-a facut aparitia. de control nici nu poate fi vorba, declicul ma domina.
episodul 2 din the human body mi-a clarificat anumite lucruri, dar nu mi-a luat din spaime. conform acestuia, mama si viitorul bebe trebuie sa fie doi luptatori. care sa se sprijine eventual pe cel de-al treilea. mie imi iese foarte bine de-a-ndoaselea.
altfel, natura isi urmeaza cursul. si bine face.

copca

regula era sa sparg gheata si sa-mi racoresc capul, nu picioarele. am ales sa ma scufund cu totul, in speranta ca voi scapa de conturul trasat cu creta alba, in perimetrul caruia, paradoxal, imi mai zvacneste si mie cate un muschi.

feerie

se mira cand auzi bataia in usa. in seri geroase ca aceea, nu se incumeta nimeni sa strabata padurea de brazi de la poale si-apoi poteca ingusta, inzapezita de cele mai multe ori. sterse cu dosul manecii un ochi de geam si se-nfiora, placut surprinsa de-o silueta draga. deschise usa degraba si batranul intra in singura incapere incalzita. ii intinse un cos cu mere mari, rosii. ii zambi si-apuca un fruct din care musca pofticioasa. si casa se lumina deodata, si focul din camin se insufleti, si obrajii ei se colorara si prinse a ninge, pentru ca batranul simplu sa ramana pana cand samburii merelor vor fi rodit din nou.

radiografie

in luna octombrie, subconstientul m-a desenat fara nas. subconstientul stie.

fara fir

azi mi-am imaginat ca toate cunostintele mele din orasul acesta plus cateva de pe alte meleaguri s-au aliniat in sir indian si au jucat telefonul fara fir. mesajul nu s-a pierdut pe drum, cum ni se intampla cand eram mici, ci a ajuns bine-mersi in urechile si pe buzele tuturor. unii s-au bosumflat ca au aflat de la altii, altii s-au emotionat mai abitir decat mine. ce dragut.

ma straduiesc sa nu-mi exagerez starile, sa nu dau o importanta prea mare gustului amar ce-mi staruie pe limba de dimineata pana seara.

saptamana 7

trebuie sa trec de bariera asta. sa-mi dau drumul la gura in ceea ce priveste starea "speciala" in care ma aflu. vreau sa-mi curga bors la robinet si toate mirosurile s-apeleze la altii. vreau sa pot urca iarasi trepte fara sa gafai ca dupa un futai intens. vreau ca uterul meu sa ii fie culcus bun si primele trei luni sa treaca mai repede. vreau in ghete un borcan cu sfecla rosie sau macar niste castraveti murati. plus portocale, multe portocale. si iaurt cu fulgi de ovaz. am zis.

inceputuri: m-am pus pe plans la un ppt trimis in masa prin email. ppt-ul continea imagini cu animale ce adoptasera animale din alte specii. (wtf?!) apoi cadrul s-a intregit cu niste insemnari pe care mi-au cazut ochii din intamplare, exact in aceasta perioada - de ex ana e pozitiv al allei (sters intre timp, prea intima povestea, hm?) si insarcinatele lui k (trei, patru cred). conform cursului natural al firii, a urmat testul si vizita la medic. "un singur embrion, are activitate cardiaca deja. l-ati auzit?" am auzit ceva, da. dar am crezut ca-i un piuit de la UPS-ul computerului. "craniul are deja 6 mm". ooooo, deja?!

sleeping beauty

“why should we say goodbye?” because there will be no monster during the next nine months. with these ordinary words, I’ve put to sleep my monster during pms. I didn’t tell her she won’t be missed. because her state of mind is very awake in me and not only once a month, but all the time!

da

s-a confirmat. in urmatoarele 9 luni (daca providenta ajuta ca totul sa decurga normal) anumite pagini de jurnal vor intra intr-o categorie nou-nouta. daca insa voi ajunge sa vorbesc in sintagme de genul "noi facem cacuta de ...nspe ori pe zi", aminteste-mi, te rog, sa-mi trag doua palme si sa ma trezesc. mersi.

ouch!

am aflat (cu un grad inferior de stupoare, caci indicii erau cateva) ca in ziua de marti, 23 (turuita mai jos), era cat pe ce sa aduc prejudicii majore si altui personaj, nu numai mie, asa cum eronat am crezut. personajul e de tipul linie linie punct si punct, linie linie si-un rotund, linie linie si-o burtica, asta-i mutra lu'ionica, unde caciula pe a poate fi sau nu. nu conteaza. un lucru e cert, dupa cum spunea andreea: de-acum inainte o sa imbatranesc.

fapt divers

dupa ce m-am impiedicat de un colt de bordura de era sa-mi frang gatul (cu dreptul dom'le, cu dreptul!), mi-am strans pulpanele paltonului si am inceput sa urc treptele cu incetinitorul, caci posibilitatea de a ma deplasa ascendent imi fu restransa de micsorarea distantei in care imi puteam muta picioarele, unul in fata celuilalt, dupa cum se deruleaza in mod normal, mersul omenesc. capul - plecat, caci altfel probabilitatea de a ma impiedica (din nou) ar fi sporit exponential. vizualizeaza, te rog, si parul fluturand din cauza curentilor de aer din pasajul cu pricina, un pasaj, nu conteaza care, unul plin cu apa (desi a plouat cam 3 minute), mizerii si oameni fara adapost, la adapost. si o coaja de cartof, sau de mar sau de alta leguma/alt fruct cu frunze numai bune de taiat la caini, pe care unul dintre tocuri s-a gandit sa se dea de-a dura. impreuna cu posesoarea sa. stapana universului, zana zorilor si zeita lunii la un loc, pravalita peste un homeless si amusinata de un caine vagabond cu o ureche ciuntita. ridicata cu ajutorul, nu a unei macarale, ci a unui pensionar in baston, care trecea pe acolo, doar-doar o da peste vreo moneda scapata de un trecator grabit. consecinte: cateva rani superficiale (noada zdrelita, mana luxata) plus o amintire de neuitat.

auto

dupa analizarea celor sase variante, am atins tasta esc si spiritele s-au calmat, pana la aparitia masinii de gunoi (un monstru, un monstru, fugiiiiiiti!), care a spulberat concentrarea fortelor si a determinat inversarea stangii cu dreapta si viceversa. o masina de politie, cu girofarurile scanteind in ceata, a trecut in ralanti, paralizand miscarile tuturor participantilor la sceneta. motor, motor! a inceput sa urle baiatul cu nas rosu si fara megafon. si, cand s-a asternut linistea, toate mecanismele s-au repus in miscare.

ma trag de oase-n sus-ul unui drum.

poveste cu ochelari

am intors cu fundul in sus cele trei cutii cu vechituri, in cautarea ochelarilor purtati de-a lungul timpului, cam de prin clasa a doua. fiindca pentru o pereche uzata pot obtine o pereche noua cu un pret redus la jumatate. scotocitul mi-a prilejuit un remember bun de agatat c-o piuneza pe usa unui garaj, in care nu mai sta o masina noua (revenita prin partaj altcuiva), ci un morman de lucruri inutile. pentru ca mai toate perechile purtate, pana la momentul de cotitura, erau prea mari pentru nasul meu. si daca in copilarie imi acopereau mare parte din fata (si-mi alimentau visele de a avea o pereche roz cu inimioare), in adolescenta au reusit sa ma acopere cu totul, reducandu-ma la niste rame cu doua lentile.
ok, my turn... cum ar zice gru. am pus intr-un plic cinci perechi imbuibate de amintiri urate, care se vor transforma in cinci perechi nou-noute, dornice sa-si capete propriile istorioare, si care se vor alatura celorlalte cinci ce-mi insotesc zilele in prezent.
teeen! knocked OOVER!

so I did

fara

ore in sir cu stecarul in priza, cincisprezece miscari la fiecare minut, am atata experienta incat as putea calca si portiera botita in singurul stalp dintr-o parcare goala (secventa buna de yt, btw). regret alegerea culorii stridente - e ca si cum ar striga si ea hit me, in afara de pick me, choose me, love me si alte me.

nu mai pot pune pleoapa pe pleoapa, intreg sistemul mi-e in dezordine, neobisnuit cu atata vreme insorita; tanjesc dupa o portie de frig, cu zapada sfichiuita pe obraji inghetati si cu pojghita de gheata pe fular. singurele produse alimentare pe care le mai inghit cu placere sunt merele bot de iepure, salata de patrunjel si ceaiul earl grey combinat cu lapte. mi se spune ca sunt cam stravezie, dar asta intentionez, sa devin atat de transparenta, incat sa nu mai fiu nevoita sa spun ce e in mine. sa se vada de la sine, fara efort, fara vorbe, fara.

pe picioare

cred ca stiau totul, chiar inainte de a mi se intampla. "se pare ca ai intrat in memoria colectiva, hihi! e un colectiv mic si daca se vorbeste despre tine, e bine, inseamna ca nu te-au uitat" oh.

constat ca, indiferent daca ai sau nu un loc de munca stabil/full time, tot se aglomereaza activitatile spre sfarsitul anului. desigur, sunt remunerate, banii sunt bineveniti, dar ma gandeam ca o sa am timp sa ma plimb si sa trag cu ochiul la bradutii impodobiti de prin case. la cat mai multe.

"gandul tau bun face cat patru ani de stradanie spre vindecare", i-a spus dupa ce trecuse o zi peste singurul rand scris legat. era incredintata ca, in aceasta maniera, i-l daruise dintr-o suflare.

capitolul x

unde se arata ca buzele si degetul sunt personaje principale.

tu esti fata care va iesi din tort? nu, eu sunt doar cireasa, si nu cea de pe tort, ci aia ametita din cherry ginger blossom, pe care o freci tu pe buze, dupa ce printesa de-a sorbit licoarea te-a tintuit din priviri si s-a carat. pardon? asta-i un fel de excuse me neaos, neaparat insotit de-o spranceana ridicata.

shhh...ridic si eu un deget si-l aduc pe buzele vinovate de mai sus. eu sunt fata cu cizmele eclatante (de cauciuc snorkel blue cu sclipici) care coboara, te coboara (bunaoara) intr-o seara te-nfasoara, te-mpresoara, te-nfioara si te-omoara intr-un iz de scortisoara.

a.(un a scurt, abia articulat). ok. (cu buze rotunjite si accent pe chei). mergem?

amestecate

iti spun ca fiecare gradatie (deunazi i-am spus borna) ma atinge cu emotii, care-mi tin de cald sau ma tin de mana.

nu m-am putut opri si un autobuz si-a tras sufletul dintr-un suierat, la un pas de urechea mea stanga.

deasupra celui mai inalt deal, se rotea un uliu; "semn de seceta", dupa cum mi s-a spus.

intre boabele de macese si crengutele de catina, ghici, ce am ales?

of, ce repede le duci sub joben! multumesc pentru ca ma lasi sa le culeg. magicianule!

:)

puternica

mi-am trecut degetul peste buze, gest explicabil de apropiere-mi. daca nu ajung sa soptesc numele atunci cand sunt aproape, daca ma pierd numai in intensitatea intima, momentul mi-e perceput drept ratacire, drept irosire. plecaciune gandului ce mi-l provoaca.

cand m-am trezit, cred ca era ora noua, o fetita juca sotron in fata blocului; pe perdea, cam in dreptul nasului meu, se aninase o buburuza mica, cu aripi portocalii, nu rosii. si acum e in acelasi loc, nu stiu daca a murit sau daca se gandeste sa hiberneze in locul acela. cred ca am adus-o in incapere, odata cu buchetul de tufanele galbene.

nu ma precipit, sunt puternica.

premergator

sunt la un pas de a o porni singura, cu traseu precis. ma framanta faptul ca la destinatie nu voi avea un loc al meu si va trebui sa ma multumesc cu ce gasesc, sa ma incadrez in cine stie ce loc (cu vederi stramte). ar fi singurul neajuns.

ni s-a spus ca specialistii de genul acela trebuie sa dispuna de foarte multa imaginatie. a fost factorul decisiv in alegerea mea, iar acum nu-mi ramane decat sa parcurg niste module. oameni noi, cunostinte noi.

cum n-a mai aparut nimic pana azi, am crezut ca ti-e frica de noiembrie, asemeni mie. daca in iulie exult, in noiembrie ma-ncearca bruma. si mi-e frig. frigul acela premergator ninsorii.

frunze

mi-e cunoscut pe unde-ti calca tie piciorul. pana la urma, toamna ne e la fel: pe sfarsite.

imi

imi dau seama ca am facut ditamai achizitia pentru a mai acoperi un gol. bravo, draga mea, bravo! ai ales sa ajungi de la A la B, pe o sumedenie de stradute intortocheate, cand era muuuult mai simplu sa (te) trasezi. sa te definesti. sa te umpli. tu pe tine.

daca petrec trei sferturi din zi in afara spatiului bivalent, la intoarcere, aproape ca fug pe trotuare de nerabdare. in cursa aceasta, ma lovesc de oameni, copaci, stalpi, uneori garduri (si o singura data de un caine prapadit). imi cer scuze fara sa ma opresc, dar tot pierd secunde pretioase, din pricina zambetelor. si tu ai zambi unei femei grabite, purtand o bereta de un verde crud, in stanga careia sta tantos agatat un trandafir din catifea portocalie.

"promisiuni catre mame" ma trimite cu gandul la vara in care, singurul moment fericit (si adanc intiparit in minte, tocmai datorita acestui fapt) al exilului numit vacanta mare intr-un satuc prafuit din est a fost cel in care am primit prin posta un pachet invelit in hartie alba, in care se aflau doua checuri. "ceva dulce pentru ziua ta".

duminica.

:)

pentru ca azi e mainele de ieri, am agatat o I pe perete, drept cota parte la ziua aceea, oricare ar fi ea.

este

adevarat. a fost un articol care m-a inspaimantat, in sensul acela in care simti ca o traire placuta ti se scurge printre degete, se risipeste sau, mai rau, fuge de tine. mai este inca in cache. si-apoi am un saculet pentru pastrat litere, sunt peste douazeci de caractere acolo, putem spune multe povesti despre oricare dintre ele.

nu mai reusesc sa-mi stapanesc fricile. azi au muscat din maine toata ziua, m-au epuizat. chiar am simtit nevoia sa dorm. uneori ca sa adorm, trebuie sa imi legan corpul. odata m-a vazut cineva facand lucrul acesta si m-a intrebat de ce. penibil. pentru ca nu am niciun handicap vizibil.

maine imi voi aduce contributia.

missed

frici

mi-am ars bucuria ca pe un chibrit subtire si, dupa ce am lovit-o de gard, mi s-a facut frica. cateva ore, n-am mai pus piciorul in ea. in aceste ore, nu m-am clintit, nu am mancat, nu am baut, nu am. mi-ar fi trebuit un buton cu "a se apasa in caz de prostratie", cu un indicator evident spre buze. a se apasa cu forta, pana la strivirea tuturor temerilor.

alter ego

I wish I had been there when my Monster opened the music box. as background information, there was only one song and, surely, she was told that that song was worth listening. I can never manage to remember how to calm her, but this is a way for sure. although she claims she doesn’t know herself that well. although I claim I know myself quite well. She decided to stay, which didn’t surprise me very much. She – the monster, me – just me.

borne

sa stii ca ti-am adresat urarea de buna revenire si in gand, si tare, si cu privirea spre cer, caci cerul e unul si singurul sub care ne (re)gasim impreuna, asta extrapoland. cu siguranta insa (mai) lipseste ceva, caci nu pot ajunge la km saisprezece si tare mi-as dori sa vad ce se ascunde sub borna respectiva.

masina e mai verde decat credeam si am sa o iau maine la primul ei drum. si al meu. de aceea, te rog sa tii pumnii stransi si sa treci la urmatoarea borna spre seara, dupa ce ma voi fi parcat intr-un spatiu mai prietenos decat butoaiele din casa surprizelor. (la acestea din urma am esuat si cred ca am fost pusa intr-o asemenea postura din pricina ca nu am simtit nimic cand am zarit hamsterul acela mic, care amuza niste copii dintr-o vitrina a unui centru medical pentru animale, el insusi chinuindu-se de fapt).

ma gandesc sa aduc, drept cota, un desen.

si-n te ti zan d

imi spune indiferent ca emisfera mea dreapta s-a blocat in spatele unei linii. ca linia asta e trasata cu creta alba si ca poate fi stearsa prin repetarea unui gest simplu, in care intervine si o talpa de cauciuc. pentru a ma face sa inteleg, imi asemuieste situatia cu cea a impiedicarii furnicilor.

sintetizand: un punct in deplasare mi-a anulat furnicile din piele.

convulsii

crispeaza-te. de la mijloc te-ncovoaie si lasa-te in genunchi. "nu e o ruga. nu inca." zici?."e doar o inclestare." crancena incercare (si zambetul ii dezveli dintii). iti ridici putin capul, sa ma privesti? "daca mi-as ridica ochii acum, oare buzele mele nu ar fi prea aproape?"

neatenta

nu mi-a ramas decat sa imi (re)tin suflul si, recunosc, am inchis si ochii. gestul din urma a venit instantaneu, adus de-un noian de imagini, centrate pe un singur personaj. acesta s-a apropiat si-apoi s-a-ndepartat, lasandu-ma cu varfurile degetelor de la mana dreapta pe buze.

spatiu-timp

ti-am spus ca in spatiile libere trebuie pus prezentul perfect, dar tu, nu si nu, trecutul, trecutul! efectele sunt evidente, in jurul ochilor si in culoarea parului. uneori si colturile buzelor stau marturie. pe maini nu te poti baza, demult le protejez cu manusi de cauciuc. ar mai fi umerii patati de soare si sanii, mai rotunjiti parca. in rest, ma voi recunoaste.

te.rn

mi-e urat cand pleci. in cealalta imprejurare, orice zi mi-e taiata cel putin in doua, aducandu-mi forme multiple si variate, pe care le imbin in stari, prielnice pe moment sau pastrate pentru mai tarziu.

intalnire

s-a nimerit sa apara doar patru, fiecare cu zarea lui. inainte de a se desparti, s-a vorbit despre copii, camine, masini si joburi, iar la aceste discutii au participat numai unii. ceilalti au ascultat. dupa un pahar de vin, cei care tacusera au adus vorba despre timpul in care li se prabuseau mansarde in suflet si-apoi se construiau mai trainice, din te miri ce. uneori, mai ramanea moloz imbibat de ploi, si-atunci puneau umarul la ridicat impreuna.

a fost frumos, as vrea sa o mai vad pe, dar oare X, eram ciudata, mai tii minte, il mai stii...acum.

dupa m.h.

existenta e expansiune. odata cu primul tipat, mi-apare si prima intrebare-vers: "pentru ce-mi vibreaza neantul de durere?" am 17 ani si nimeni nu m-a sarutat pana acum. mi-ar placea sa ma saruti tu, dar tu dansezi cu A., iti place A., se vede din modul in care iti inclini capul spre ea, atunci cand ii vorbesti. stau incremenita, in timp ce muzica penetreaza ce-i mai adanc in mine. probabil nu voi uita niciodata contrastul dintre suferinta mea inmarmurita si bulversanta frumusete a acestui ritm lent. sensibilitatea mea isi mai adauga un strat.

vrere

desi stoarsa ca o lamaie (de pus intr-un pahar cu suc de morcovi), imediat ce am ajuns (si eu) dincolo, m-am relaxat. atat de tare, incat imi vine sa-mi pun ghetele la geam, inainte de a ma pune in pat. (si) maine o sa gasesc ceva in ele?...

ps(eu)do

au dreptate. mi-am pus o tinuta office, mi-am strans parul, m-am fardat discret si m-am asezat in fata lui. nu m-am miscat patru ore, decat pentru necesitati primare. am raspuns la telefoanele importante si am mancat cuminte un sandvis. in mare parte a timpului, am cautat. la sfarsitul programului, alesesem deja un drum.

ca post scriptum sta un sentiment de ingrijorare.

distructiv prim

exista cel putin doua tipuri de zile: cele in care imi trebuie sabii si cele in care am nevoie de-un scut. in dupa-amiaza aceasta, mi-as fi dorit o pavaza de care toate cuvintele sa se loveasca, iar dupa impact, sa cada si sa se sfarme. in fapt, ele au muscat din mine si mi-au pricinuit o senzatie neplacuta de mahnire si trecere.

in and out (repeat)

I’ve blocked deep inside my outbursts of (let’s say) repo woman. I would have loved to bury them deep outside, but (you see) this would have equaled to cutting one of my hands (and it should come in pairs, shouldn’t it?) Could you blame my striving, born of the sinful necessity?

:*** Later (but not that late) edit: ah, you’re always one step ahead.

emotii

am iesit, dar ne-am grabit sa intram in cafenea. am comandat amandoua ceai negru cu lapte si l-am baut ascultand si privind ploaia in baltile din dreptul geamului. de emotie (a revederii, a ploii, a frigului), am uitat sa platim si baiatul de la bar a venit spre noi, tot intr-o emotie. ne eram atat de familiare, incat ne servisem ca-ntr-o "acasa". am izbucnit in ras, ne-am catalogat reciproc, am platit si am iesit.

iesise putin si soarele.

a decupat articolul lung si l-a pastrat. stia ca foaia, in care fusese publicat, avea sa dispara sau sa sufere modificari. solicitase in mod expres articolul scurt, pentru ca de multe ori i se paruse ca i se paruse.

muta si

cam asa

I (am)

“put back the previous text, and I mean it! otherwise I’ll think you’re some matt parkman!!!!” my M(onster) during PMS was screaming and screaming at someone, so loudly I couldn’t hear my thoughts. and by the way, all the wires within my head were so f.king mixed up this morning. should I cut one in order to get a glimpse? “aaand…cut! back then, you did it wrong, you got it wrong!”, screamed the M(onster) at me this time.

please, be so kind, the thirteenth.

jocuri

eu de cele mai multe ori sunt M, daca te uiti de sus si W, daca te uiti de jos.

pentru fetite, fac coifuri aurii, cu paiete magenta, iar pentru baietei, coifuri argintii, cu paiete oliv. din resturile de carton, copiii decupeaza stelute, pe care le tavalesc mai intai prin lipici si-apoi prin resturile de paiete. intodeauna, din cauza foarfecelor prea mari, apar si forme neregulate de astri, care uneori, se desprind de pe cortina neagra a scenei. copiii le spun comete. eu le spun stele cazatoare.

si la fiecare, imi pun cate o dorinta.

mic

parca sunt cainele lui pavlov; intai la tine, apoi la mine, reactionand ca urmare.

am inceput sa-mi netezesc pliurile fustei, inainte sa ma priveasca. din cauza asta, m-a suprins cu ochii plecati si cu aura la purtator. aripile? sunt acasa, inghesuite in spatele unui dulap cu carti, mi-ar fi iesit de sub pardesiu. astazi nu se va intampla nimic.

supa

domnisoara e pe val ori contractul ii prevede participarea in diverse momente ale zilei, la serviciu, luandu-si gustarea dintre mesele principale etc. sau poate e vorba de vreun discount ori e singura angajata firmei, printre atatia angajati.

repetam acum, cu mana sub barbie: con-sti-tu-tio-na-li-ta-te. nu: constitionalitate, consttttzonalitate.

limba i se asprise, ca la pisici, din pricina cepei in exces pusa in supa. maruntise cu nasul in tocator vreo patru cepe (desi era nevoie de una singura, de marime medie). le tocase, asa, ca sa dispuna de-un pretext. si nu, nu era (chiar) supa(de)rata.

tipat

frig

chiar ca a fost frig azi-noapte. m-am incalzit abia dupa ce am pus pe mine si patura de lana portocalie, desi aveam pijamaua "de iarna" si sosete flausate. numai nasul mi-a ramas inghetat, el visa o scobitura calda, a unui gat si mai cald. a trebuit sa se multumeasca insa cu un dus fierbinte, dintr-o dimineata posomorata de nori.

am gasit o fata cu parul prins in coc si m-am gandit sa o folosesc drept post-scriptum.

statistic

li s-a parut caraghios ca scena in care gru isi saruta pe frunte fetitele, m-a facut sa plang. de fapt, era doar implinirea in alta dimensiune a unei dorinte foarte vechi, aceea ca un barbat cu copii sa se transforme in tata.
imi spune ca D. de la etajul patru trage sa moara, ciroza cronica. da, in blocul acesta, construit in '86, trei sferturi dintre barbati sunt/au fost betivi. si toti au/au avut 3-4 copii, in general, fete.
profilul lor este ciuntit.

*cu vederea

nu se poate discuta despre vreme, in imprejurarile aduse de abandonarea confortului sentimental. pe langa faptul ca in familia -anelor (taxonomic vorbind), femeile sunt intoarse cu cheia numai duminica, cuferele in care sunt pastrate pentru restul zilelor (lor) se preschimba in aschii, cat ai clipi. si-oricat ai lipi, nimic nu se (mai) incheaga. pentru ca sunt trecute*.

nu-mi ramane decat sa zbor intr-un picior.

re: :)

dupa ce el ii onora intrucatva salutul, EA prinse a zbur(d)a. cum norii erau jos, nici nu era necesar sa se straduiasca prea mult.

buna dimineata

la tine este ca-n cutia de pantofi, in care imi puneam cele mai dragi jucarii. cand o redeschideam, apareau unele pe care le credeam pierdute, sau din contra, imi dispareau altele, carora le dadusem atentie de cu seara.

norii sunt foarte jos astazi, cam la nivelul placului meu.

marti

permite-mi sa trag putin perdeaua. in lumina zilei ma sfiesc sa stau goala, acum ca am o mana smulsa, un ochi atarnand si genunchiul umflat. nu cred ca le vei gasi sub covor, dintr-un motiv evident - nu exista unul, nici macar in fata usii. de fapt, in locul pe care l-am putea considera o astfel de fata, caci si usa poate fi, cel mult, imaginata. aici nu suntem decat eu si perdeaua. ea-i unduita sporadic, numai la adierile mai adanci ale suflului meu. eu sunt indoita, si nu intamplator.

de tabla

in cazul acela, ar fi trebuit sa port numarul noua, iar eu intotdeauna tind spre zece. spun ca tind, nu pretind.

m-am strecurat iarasi pe cele mai dosnice strazi, de teama sa nu ma intalnesc cu cineva, care sa imi puna inevitabila intrebare. ma apuca frica la explicatiile pe care va trebui sa le dau, odata ce voi renunta si la "ce camasa iti calc?". bravez si astept sa versi continutul portocaliu al nostimei sticlute. daca ar fi numai dupa mine, as intoarce masa cu picioarele in sus si ca-ntr-o corabie cu patru catarge, m-as aseza turceste si mi-as manca felia de paine unsa cu unt.

sunt o femeie cu arcul slabit.

cu lori

bineinteles. mai ales ca in dimineata aceasta, din intamplare, am si doua mere. recomandate drept leac pentru zbaterea fina a unui nerv din obrazul stang.
ma faci sa-mi schimb culorile.

sort

tiii, dar ce domnule, scrie pe fruntea mea - croieste-ma?! dispui dumneata de linii suple, colturi si fire despletite? e adevarat, castane gasesti acum la tot pasul, e vremea lor, o fi si vremea mea pe-aproape. deocamdata, se contureaza ochiul linistit al taifunului, iar pe limba, un gust de dezgust.

tribuna oficiala

pot sa consider ca vizionez, din sala, un meci de ping pong. accidental sau nu, dintr-o miscare a unuia dintre jucatori (adica a ta), eronata in ochii spectatorilor, dar, in fapt, ghidata de o forta supranaturala, prielnica mie, mingea de ping pong imi aterizeaza in poala. si pentru ca ma bucur peste masura de rezultatul acestui eveniment, il pastrez si eu aici.

distructiv

gasesc ziua de azi potrivita pentru a inghiti sabii. nu! o spada e suficienta. as apuca-o de manerul ornamentat numai cu initiale si mi-as baga-o pe gat, usor, sa-i simt taisurile sfasiindu-mi amigdalele,apoi cavitatea toracica, cavitatea abdominala si cavitatea pelviana. nu-ti enumar organele sfartecate, iti imaginezi si tu dezastrul abominabil provocat de lame. de fapt, de mine.

plasmuire

faptul ca mi-a cerut caietul de "16 ani", m-a iritat peste masura. ce importanta mai are?
trupul gol, punctat cu pistrui, mi se dezvaluia bronzat si viguros, ori de cate ori isi petrecea cele doua bucati ale rochiei, continuand cu a face si desface la nesfarsit funda cordonului. masca ei sub forma de oglinda perfect ovala, reflecta figura mea, putin jenata. in camera fara ferestre, cu lumina artificiala, plasmuisem amandoua un soi de zeita, c-un destin limitat la momentul la care una dintre noi ar fi parasit incaperea. cel mai probabil eu.

couple

wtf? I mean WTF?! the wife is hospitalized after her breast was hacked and the husband is gone for the weekend to “harvest” some plums. how can you be so f.king weak-minded? it seems like my monster during pms.

simfonia 94

bumbul cret la care m-am holbat dupa ce si-a tras chilotii peste genunchi si si-a ridicat bluza de pijama, plus chestia umflata, pe care n-am stiut sa o definesc la varsta aceea, m-au dus cu gandul la o optime agatata-n portativ (inca mai luam lectii de pian).
"pula mea, uite-l si p-asta!
flashback over. ce "pula ta" stii tu despre reveriile tipei de pe locul mortului?

e rata

mi-a spus cat de sinusoidal era graficul intamplarilor de acel gen. problema mea este ca nu imi amintesc despre ce anume intamplari vorbeam, ci-mi vine in minte doar gestul cu care a trasat sinusoida in aer. apoi, diferentele dintre noi. el - un francez veritabil care face dus numai dimineata, eu, in schimb, doar o rata veritabila. caci asta sunt, un soi de rata de cauciuc, asezata pe marginea unei cazi, alaturi de o forma de nisip, un peste la fel de galben ca si mine. in scobitura pestelui zac de-a valma scoici si miezuri de cochilii, de la Marea Nordului si de la Marea Neagra. primele sunt evantaie mici, delicate, in nuante de oranj si brun, numai bune de-nsirat pe-un fir atarnat in scobitura gatului, celelalte, ondulate, imi par clitorisuri mici.

~

cand te vad in cap de lista, incep sa ma rog sa fi scris putin. pentru texte lungi, citesc un roman.
au trecut doua luni si jumatate - inca nu am serviciu si nici pofta nu am.
imi trece prin minte o pagina noua. poate si curanda.

perfectiune

m-am straduit patru ore si nu sunt deloc multumita cu ceea ce a iesit.
n-am mai vorbit demult. "eh...nu vrei sa vorbesti, pentru ca la tine, totul trebuie sa fie perfect."
am sa iau la mana toate regulile gramaticale si pentru una, si pentru cealalta. sunt doar cateva zeci de pagini, iar de timp nu duc lipsa. in plus, marti ma voi tunde, iar cele doua perechi de jeansi abia achizitionate imi vor ajunge pana la primavara. camasa alba va intregi cadrul.
imi mai lipsea ploaia, dar ca un facut, se anunta si ea.
tu mi te vestesti in poantilism.

n'ame

e prima data cand aterizarea mi-a ridicat stomacul in gat si aplauzele celorlalti mi s-au parut si mai penibile ca de obicei. mi-am asteptat valiza cu nasul in carte, m-am suit in masina cu nasul in carte, iar din carte scotandu-l, pe undeva, pe-un bulevard, am vazut firma unui magazin (?) cu numele "le sommet" si, pana la dezmeticire, m-am crezut tot acolo. dincolo.
tu esti prins intr-un fald al timpului. ma incanta ideea ca am fost si eu prin faldul acela si am plecat de buna voie. odata plecata, nu mai am cum sa revin. asta ma intristeaza.
ti-as spune ca ondine e o poveste frumoasa.
mie mi-a fost jena sa spun de unde vin.
pe terasa ei, m-am gandit la tine, dupa cum pe strazile cu felinare rosii, m-am transpus in cutiile cu draperii grele.
what's your name....n-am...âme

si eu te iubesc

secretul rapiditatii raspunsurilor sale: sabloanele.

news

sursele spun, specialistii spun - bleah.

gura usor intredeschisa din poza care mi-a izbit retina de cum te-am accesat, mi-a readus in minte peretele plin de fotografii din after.life. nepotrivit film pentru starea mea actuala.

am insamantat una green beach. in maxim trei luni o s-o culeg.

deprinderi

as putea sa imi schimb culorile, dar deprinderile ar ramane si tu esti una dintre ele. luna aceasta pe repeat este asta, ca marturie a vacantei mele prelungite.

ps-ul acela este pentru mine. nu?

la carte et le territoire

de-abia astept. iupiiiiiiiiii!

ce? nimic

acum sunt convinsa ca 33-ul este critic. o dau cotita spre cele cateva zile care mai sunt pana la ultima luna de dinaintea deznadejdii.
cand mi-ai trimis sex on fire, spunandu-mi ca o ai pe repeat, nici macar nu m-am sinchisit sa o salvez, de ochii lumii asa. am lasat-o sa zaca intr-un email, doar vazandu-i titlul si vizualizand cosul de pe omoplatul tau drept. pe plaja, in toiul noptii, sub luna plina, mi s-a parut cunoscuta/preacunoscuta/arhicunoscuta.
i know they're watching.

langa danga

nu numai ca ma tarasc prin toate paturile care apar inevitabil in casele in care intru, dar, ce minune, ma infrupt si din bucatele puse-n fata-mi, pentru ca "esti foarte slaba, ar trebui sa mananci mai mult".
sunt tentata ca, la aniversare, sa imi agat de gat toate gablonturile primite drept cadou. nu stiu de unde le-a venit tuturor aceasta idee nastrusnica, cum ca eu as agrea sa-mi atarn greutati de grumaz. cele mai multe turcoaz si mov, numai bune pentru pomul de craciun ce voi fi la 70? 60? 50? pfff.

spite

guri scurtcircuitate de paraziti si sarma ghimpata, ochi inchisi, nas fara nari, nici urma de obraz sau de urechi. o aripa-n sus si pentru balans, una in jos. ce nu trebuie sa auzim? ce nu trebuie sa vedem? despre ce nu trebuie sa vorbim?

n-ai inteles nimic. fereastra este a unei case, acolo insa, nu este nimeni. nu este nimeni pentru ca nu suntem, eu si "tatal", in nicio relatie. bicicleta rezemata de peretele de sub fereastra este a mea, iar cochilia albastra imi aduce liniste in gand. are culoarea asta din simpla coincidenta.

data viitoare abordam feminitatea.

oare

una s-a ofilit la cateva zile dupa ce a aparut cealalta. a trait destul, din martie pana acum. eu n-am mai trait nimic, din decembrie. vazandu-mi agenda, n-ai spune asta.
habar n-aveam ca cel de-al doilea razboi mondial s-a facut simtit si prin norvegia.
am terminat schitele a trei desene. al treilea mi-a trebuit pentru a ma linisti. astazi le incerc culorile.

fila

repet ca acest iulie este unul molcom ca o zi de vara la tara. "acum ca mamaia batrana a murit, tara nu mai e a ei, este a familiei", ne-a spus convingator cel mai mic stranepot.
am inteles gestul ei. nimic n-o sa ma umple niciodata, dincolo de viata mea plina cu de toate (derizoriu).
am inteles starea lui de bine. intr-o trasura confortabila, la trap pe drumeagul dintre doua paduri, cu capul rezemat si privirea in sus, spre coroanele copacilor definite de cerul albastru, catre marele lev.
perechea de sani conturati in lumina unei lumanari pastrate de la botezul celei dintai iubiri.
am doua desene de trait.

ireal(izabil)

cand ma prezint, o fac numai din cioburi puse alandala si implor abia cunoscutului, asezarea lor cu noima. el nu reuseste niciodata, iara eu ma cutremur si cad, astfel ca urmatorului abia cunoscut, aranjarea numarului inmultit de cioburi ii va fi imposibila.

obs

pentru ca in urmatoarele zile va fi matusa-care-ne-face-toate-poftele, a umplut camara cu prajituri si dulapurile cu jocuri si carti de colorat. acest iulie nu incepe obsesiv, dar dupa ce copiii vor pleca, va ramane suficient timp pentru a pisa gandurile staruinde.

reluare

doua imagini, pregatite cu siguranta, au spulberat o fantezie, care-mi dadea aaaaaaaaaaripi. iti gasesti niste momente sa te intorci, intotdeauna cand, cu nanosecunde inainte, ceva strasnic mi s-a intamplat, astfel incat venirea ta paleste, la dracu! ca sa reactionez, ma gandesc anume la acel moment si abia apoi imi apare un zambet, sau o lacrima, sau o cuta. dupa caz.

ma misc ca-n reluare.

july start

i'm going to make this my own moon landing. mother i'd like to f.ck, brother i'd like to ki.l, sister i'd like to c.py, friend i'd like to c.y on, lover i'd like to m.et and so on.

* My monster during PMS by R&S

relax

acum incep sa ma lamentez: atat de singura si atat de mult timp liber. fara "to do list", fara ora de trezire dimineata. fuck, ce dracu' fac?!
nu inteleg cum iti poti gasi masina in colcaiala din vitan. mi-era si frica sa intru, in timp ce ghidul ma intreba daca am banii la mine. da, banii la mine si creieru-n punga. wtf?!
am cantarit telefonul in mana de vreo cateva ori, am atipit de tot atatea ori si m-am trezit cu privirea sifonata. trebuie sa clipesc apasat, ca sa mi se descreteasca imaginile. probabil ca pata aia se lateste.
lalalla-ul de la poiana are ceva luni, ceea ce ma face sa cred ca drepturile de autor fura ieftine.
vara aia mai vine? tu te intorci odata?
mi-e somn.

K

zis si facut

caci numai scriind, iti vei linisti neuronii. zis si facut, deoarece nu mi-a trebuit decat o noapte a sanzienelor ca sa ma hotarasc. si aceea, suspinata din capul locului.

facut

prietenul tau este offline. nu este prietenul meu, am bravat. cand i-am stantat linia de stelute, m-a cuprins un sentiment de usurare. chiar daca am batut saua, sa priceapa iapa, caci calul intrase-n finalul de tip rege, cal si nebun contra rege, altul decat your majesty. cu fiecare zi, altul.

un dialog searbad despre ploaie, ce altceva.

uitat

acum iti confirm ca daca bei albastru de metil, nu ti se strepezesc dintii, ci doar ti se amaraste sufletul in asa fel de-ntrece usturimea din timpul cistitei, de unde si efectul. ma mananca degetele sa iti scriu ceva, de fapt sa iti trimit, ca de scris iti tot scriu. tu nu dispari, devii indiferent.

m-ai uitat.

altfel de dor

in timpul slujbei, am cautat sa inteleg mai intai daca exista vreo logica in intrarile preotului in altar si tragerea perdelutei aleia, apoi am privit picturile, apoi pe cei doi dascali imbracati in blugi, apoi am vazut o doamna care intorcea colivele cu crucea spre altar, apoi gandul mi-a fugit la florile galbene care i-ar fi placut cu siguranta, apoi m-am intors la vul si am inflorit dialogul, apoi am revenit la preoti, dar deja citisera numele si nu i l-am auzit.

ma stii doar. stiu ca nu te-ai suparat.

cand masina a oprit in fata blocului, am simtit ca ma sufoc. nu sunt pregatita sa urc acolo fara sa fii si tu. mi-e ciudat cum langa mormant mi-e mai bine decat pe straduta ce duce spre casa ta.

visat

e praf in ochi, nu pulbere de stele. sunt insetata, vino sa ma iei. cadeam in somn si ma certai alene. saream prin soarta,tu-n frunzele de tei. in enunturi simple, jumatate de noapte si, deja, jumatate de zi.

ma pui sa sun si sa spun ca de la intai nu voi mai fi. "doar suna si cuvintele vor veni de la sine." nu intotdeauna vin. poate ar fi indicat sa caut: "ce anume sa spun cand trebuie sa sun". doar.

traseaza o retea. voi trece din celula in celula, cu rabdare, rezultatul va fi cel mai aproape de cel scontat. cantarind astazi, in oglinda, daca e cazul sa depun acest efort, mi s-a strans stomacul. nu asa. nu asa.

de ce te-am visat. si de ce mi-era bine dimineata. tot mi se strange stomacul.

B

duritatea proiectata de bratul tatuat si barba nerasa s-a ciobit pe la colturi cand a inceput sa isi frece ochii obositi. unghiile lui taiate scurt, fara pielite si fara crapaturi m-au induiosat. un baietel ascuns in trup de biker.

si ce-ai fi vrut? pamant sub unghii? nu. doar sub picioare.

surda

esti singura? pai cu cine iti inchipuiai ca sunt? cu fantoma craciunului trecut...as vrea eu...ca viitorul e negru. cu un negru?

aparent

ai disparut iarasi, cand mi-ai vazut poza la panou. acum esti sigur si nu mai vii deloc.

"esti nebuna". din motive personale, le-am raspuns frangandu-mi mainile. sunt socati, li se pare o grozavie sa te desprinzi pur si simplu, fara perspectiva, de locul baltit, caldut.

as vrea sa iti pot spune mai multe.

insomnii

somnul venea greu, pentru ca in loc de "noi mancam acum piure de fructe, noi facem pupu la olita, noi am facut azi un pas fara mami", ei ii iesea "noi facem acum post-doctorat".

sorb

rinichiul meu drept a devenit celebru, nu pentru ca ar fi facut cine stie ce. doar a cazut cu 3 cm. el a cazut si pisica s-a rupt. astept sa vad hartia aia semnata, apoi o sa iau un fluier si-o sa-mi strang mioarele pe langa corp. o sa ma intind pe un plan inclinat cu 10 grade si o sa fac bai de soare.

am gura prea mare.

casnic

pentru ca ma asteapta o vacanta de vara de doua luni si jumatate (cel putin), am dramuit ce mai exista in punga, astfel incat sa nu-mi lipseasca ciresele de la urechi si patrunjelul din supa.

respira.

bubuit

odata ce tobele din piata au inceput sa bubuie, a bubuit si capul meu, resturile lui stropsind (din ne/fericire?) figura acra a unei colege. a iesit cat a putut de repede din biroul trapezoidal, lovindu-se in treacat de coltul dintre baza mica si latura neparalela. precis are acum, pe langa petele lasate de creierul meu, si o vanataie pe pulpa, aproape de incheietura piciorului drept. "asta e un semn." chiar doua.

intr-una din scrisorile sale catre domnul pasare arc, mai kasahara face referire la idiot. am facut "ha!" si mi s-a parut minunat.

PS si nu era nicio toba. (imi) tuna si (imi) fulgera.

temere

apasarea, care-mi cuprinsese firea inca de dimineata, s-a risipit abia spre ora 4pm, dupa o cana de cad3 si o bomboana poiana chokotoff. insa tot nu sunt convinsa ca raul a trecut. ma astept sa-mi apara pe trepte, langa bordura, intr-un canal uitat deschis, si sa ma lase cu genunchii zdreliti sau gatul frant. daca dormi!

poate

sunt o draguta

daca nu s-ar fi sfarsit cu tiroida tremurand din ambii lobi, ziua de ieri ar fi fost consemnata ca o zi minunata. finalul prost mi-a dat pornirea de a ma "baga in seama". m-am tinut in frau, ca doar na! sunt puternica, am doua maini sprijinite de-un geam, si talpile unite in calcaie, intr-un unghi de 45 grade, cum naiba sa nu-mi recapat echilibrul.
am verificat cine s-a rezemat de trunchiul copacului din spatele meu, pentru ca mi-era frica sa nu apara vreun personaj dubios, care ar fi putut sa imi smulga geanta. contactul vizual a fost placut, era un hoinar ce-si sprijinise bicicleta, si, mai mult ca sigur, se oprise acolo sa-mi admire ceafa. o, da! nepretuite cinci minute in care am fost admirata. caci, imediat ce am inceput sa vorbesc la telefon cu incapatanata de F, care ar fi vrut sa astepte pe un peron mirosind a pipi, in loc sa savureze umbra copacilor din parcul aflat la doar doua statii de metrou, s-a ridicat si a tulit-o. numai ca nu vorbeam, ci tipam. ca o isterica cu nervii praf. l-am urmarit cu privirea si cand a disparut din raza mea vizuala, m-am strambat la o papadie ciufulita, pe care o furnica mare si grasa se straduia sa se urce. momentul ala involuntar a facut toti nervii. m-a bufnit rasul.
sunt o draguta.

agata ta

agatata, agatata, agatata. azi sunt agatata de cuvantul asta: "agatata". eu am ramas agatata in timp, dupa cum spuneam deunazi, linistea mi-e agatata in spatiul asta mic in care-mi petrec mai mult de jumatate de zi, tu esti agatat intr-un niciunde caruia ii duc lipsa.

trist

de cum le vei vedea aliniate, o sa iti spui ca m-am oprit la secventa aceea, ca timpul trece (si ma trec si eu), ca ma irosesc. le tot ascult cu nadejdea ca am sa (sur)prind ceea ce nu am inteles.
ce trist ar fi sa nu fi fost nimic de inteles.

prilej

e un prilej bun sa incep aceasta activitate. am o prezenta agreabila si in definitiv este vorba despre o simpla intalnire: cea intre o fisa a postului si abilitatile mele.

imperfecta

se creeaza o ruptura intre oameni si actiunile lor.
m-am inselat cu privire la examenul neurologic si-mi retrag cuvintele de nemultumire. a durat 40 minute.

perplexitatea cu care am primit noutatea din categoria "o, ce veste minunata!" m-a inspaimantat. frustrarea legata de acest subiect mi-a inghitit orice gand frumos. n-am simtit bucurie in nicio secunda. de-abia azi, dupa 24 ore, m-am obisnuit cat de cat cu ideea ca, in ciuda starii mele, copii se vor naste, dupa noapte va veni zi si craciunul va urma in decembrie. sunt cumplita si acum ma rog sa ii fie bine. altfel, sentimentul de vinovatie ma va cocosa.

sunt imperfecta.

cu ochii deschisi

aman de doua zile intocmirea unui raport pentru ca imediat ce ma pun in pozitia de scris, ma ia cu vertij. m-am tot gandit ce se intampla la o consultatie neurologica de costa 90 ron, comparand sa spunem, cu una ginecologica, cu pret de 100 ron. poate imi cresteaza o fanta si-si baga ochiul cercetas, direct in durerea mea din crestetul capului.

mi-e convenabil sa am fantezii cu G. la orele fiecarei amiezi. de exemplu azi, m-am transpus asa de profund, ca, la o simpla deschidere a usii, am tresarit si m-am lovit cu mana de muchia mesei. raman cu vanatai si cand visez cu ochii deschisi.

superficiala

s-a montat intr-o saptamana si s-a strans in doua zile. qed iara.
se intreaba uimit de ce i-a cazut cu tronc. hodoronc tronc, pricina e una singura - vocea guturala, tomnateca. acum ceva vreme ii placuse unul numai pentru ca era inalt.
de perioada prin care trec acum, vreau sa imi mai amintesc doar atunci cand se va afla cu sapte trepte sub talpile mele.

galben

am ales pana la urma un ghiveci cu patru trandafiri galbeni. si-ntr-o secunda de introspectie, ma intreb de ce naiba consemnez asta, caci persoana careia ii era destinat mi-e antipatica pana la cer si-napoi. conveniente.
pierd atatea lucruri si n-ar fi mare paguba ca le pierd, daca n-as lipi de ele bucati din mine. dupa atata somn trudnic, am avut o noapte de poveste. printr-un vis.

mesaje

am iesit la geam si am strigat cat m-au tinut plamanii: "jooooooos!". insa in piata mare se montau schele si treceau masini, asa ca urletul meu s-a pierdut. dupa cum s-a pierdut si raspunsul la mesajul tau transmis acum o ora. "ne pare rau. reveniti." am recitit si am rescris - "in mare, sunt aceeasi de ieri, doar cu o zi mai hotarata".

curand

curand...
in ultima vreme (qed), am tendinta de a incepe frazele cu sintagme legate de timp, de parca's centrul tavalugului temporal. in numai 5 luni, am imbatranit cat in 20 ani. tu spuneai ca la varsta aceea inaintata, durerea vine mai ales din dorinta de a mai simti dorinta in trupul invechit. neputinta de a mai dori dorinta duce la degradarea facultatilor mele sufletesti si comportamentale. sunt din ce in ce mai rea cu mine insami, inveninata si murdara, invidioasa pe cei ce-mi apar ca plini de viata. nu mai pot plange, nici macar suspina. movila de cenusa a devenit o mocirla clisoasa ce-o sa faca o crusta curand.

m-a bucurat un vis in care-mi amenajasesi un loc de trait intr-o caverna ingusta, pe "calea lipscani". cel mai mult m-a incantat baia mica, existenta acolo, cumva intr-o dunga, chiar daca-mi blocasesi iesirea cu un cordon electric. poate ca mi se trage de la colectionarul, citit de curand.

colaps

ar trebui, mi-ar fi placut, imi vine.
numai citindu-ma invers, mai pot regasi firescul sinelui meu.

jos

se apropiasera numai fiindca era aglomeratie, dar am ridicat imediat mana stanga, cu gesturi ce scoteau in evidenta ceea ce trebuia vazut. ma sperie apropierea lor, fie ca's trei, galagiosi, fie ca-i unul, care ma intreaba de nu stiu ce statie. mi-e atat de frica de orice fel de contact, incat imi vine sa merg pe strazi laturalnice, pe jos, numai pe jos.

so long

“Although I knew about the high level meeting, I put on a very transparent blouse and a very long and colored necklace. Of course, he was present, but in the opposite corner of the room. Mr. L. came one hour late, no tie, shirt unbuttoned.  I drew during the meeting and I’m thinking he thought that I was writing as I was used to do once (upon a December). So long for so long.”

* My monster during PMS by R&S

ziua tineretului

sa-ti masori fericirea-n segmente, ca tot se cantaresc salariile in km asfaltati.

1 (mai?)

am vazut 1 iara si m-a cuprins frenezia. ma bucur ca trece vremea, de parca n-as fi artizanul propriei vieti. "si, cum ar fi, sa traim in continuare?"

tot asa

- o sa ma cauti pana la urma si asta numai pentru a-mi spune cele doua vorbe.

- oho, ti le spun mereu si fara sa te caut, si fara sa ma auzi, si fara sa ma vezi, si tot asa.

nu mai

intre timp, mi-am cremuit mainile cu cea mai grasa pomada gasita prin sertare. cand s-a intors in camera, usa unui dulapior ramasese deschisa si mi s-a parut ca vad pe fata ei o urma de nervozitate. n-am scotocit, daca asta iti imaginezi. nu-mi imaginez nimic. firele de par sunt la locul lor, neclintite.

stii ca, pe zi ce trece, ma obisnuiesc cu ideea ca sunt singura, in sensul acela pe care mi-l explica ea mereu, dandu-mi exemplul cu foamea, setea, filmul care pe mine ma emotioneaza intr-un fel unic. fiecare cu emotiile lui, de. vrei sa lucrezi? nu prea. ma simt sectionata de la mijloc. de fapt, imi percep numai mijlocul, ca tablia unei mese rotunde, deasupra -  o gramajoara de cenusa, dedesubt -  un perete alb. cu ce vrei sa umpli peretele? cu niste culori. si cenusa? e semn ca pe acolo a fost o valvataie. nu chiar, numai un foc mocnit.

emotii

deghizat cum esti si tot s-a gasit una sa ajunga la tine si sa te catalogheze drept nou-nout. ce-i drept, mi-am atins un scop azi, folosind doar vorbe, dar nu simt nici bucurie, nici impacare, ci mai degraba sunt sfarsita, ca dupa 12 ore de verificat criterii.

nivelul 0

cel mai mult ma revolta propria-mi naivitate. chiar am crezut ca voi fi pe lista aceea si, mai departe, ca voi capata libertatea de a ma desprinde.  pe dracu. nu fac parte din structuri parlamentare, prin urmare, n-am mot, si ca atare, nici loc pe lista. in plus, am de rezolvat si o problema concreta de fizica. daca o multime de antene sunt amplasate pe acoperisul unei cladiri, explicati cum de numai anumite camere beneficiaza de spor. sporu' casei, natural.

am ajuns la nivelul 0.  

ave

tremur din toti porii, cand sunt salutata cu numele primordial.

22.59

uneori stau agatata de singura vizita zilnica. daca linia nu e paralela, ma cuprinde panica si rasucesc butonul pana cand firul frant se intinde. imi reproseaza F ca las alte persoane sa raspunda la apelurile catre mine, pe drumul spre casa, mult prea tarziu pentru ea. de parca faptul ca o tin de vorba, in vremea scursa de la statia de tramvai pana la usa apartamentului, exclude orice risc. maine - neaparat.

ai vazut vreodata sala de ceremonie de la casa de casatorii a sectorului 4? lol. e mica mica si are o oglinda mare mare, ornata cu inimioare lipite ici-colo. in curte, un cupidon cocotat in varful unei arteziene, sta cu fundul itit fix catre scarile, pe care impricinatii coboara sub inevitabila ploaie de orez. carcotesc.

nu mi-a picat bine "the greatest". si da, recitesc acum scrisorile doamnei Te. tu?

pe vremea mea

am trecut de pragul la care parintii devin copii; ii iei de mana si ii plimbi prin clinici cu scari de marmura, iar ei te intreaba cu ochi mijiti daca "asta este particulara" , dupa care fac ochii mari cand, la iesire, lasi la tejghea cateva sute de lei noi pentru sase minute de consultatie. talonul de pensie tine loc de cativa banuti.

ma bucur tinand-o de mana, in dimineata calduta si rarefiata de dupa ploaie. macar sa pot face mai mult.

mai

esti pus pe jar, iar eu stau acasa cateva zile. nu sunt convinsa de realitatea acestor decizii, luate intr-o singura noapte. ma gandesc ca pana vineri, se vor estompa toate amenintarile lor voalate si lucrurile vor intra in normal, incepand de luni. doar un comunicat de presa nu va fi suficient pentru linistea celor o suta. mai stau pana in mai.

Y

nici

dupa ce nu unul, ci doua personaje m-au privit mai indelung decat timpul mistuit pe un simplu contact vizual la trecerea pe peron, m-am intrebat muta daca nu cumva imi curge sange din nas. nu-s nicidecum obisnuinte, nici primul fapt, nici ce-l de-al doilea.

moment

daca mi se zbate ochiul stang intr-o zi de marti, 13, stii cumva ce semnificatie are? ma iscodi el, cu un deget in ochiul care, inrosit fiind,  se-agita probabil, asta dupa ce se trasese doua scaune spre mine, ma intrebase ce citesc si eu ii aratasem coperta cu sfantul ortodox grec. il atrasese movul copertei. pe mine ma intereseaza momentan doar povestea, i-am spus, iar el mi-a replicat ca la un moment dat va trebui sa coboare. oricum intemeietorul romaniei va veni dupa tb, dar asta nu mai e stire in prime time, pen'ca mandatul sau se sfarseste in 2013, iar lumea in 2012.

dit

dupa doua trei clickuri, un ilustru necunoscut iti poate provoca o stare de amaraciune, chiar daca acu' ceva momente nu auzisesi nici de inceputul, nici de sfarsitul lui. poti empatiza, dar a-i scrie stihuri in memoriam, dupa cateva secunde de luare la cunostinta, hm, distonant.

retoric

ziua asta mi s-a parut scurta - o spun de parca ziua inseamna numai orele de serviciu. am luat-o pe aratura cu totii, fiecare pe santuletul lui insa si cum santuletele se intersecteaza la un capat (al puterilor, in cazul nostru), ne trezim tipand unii la altii din te miri ce. suntem urmariti, ascultati, inregistrati, poate chiar acum cand bat acum-ul, bataile mele sunt arhivate frumos intr-un dosar colorat. la ora 3 erai treaz, la ora 5 esti epuizat. conspiratia mondiala te vrea mort in simtiri, pus in barca celorlalti, adus si aruncat pe culmile disperarii. unde sa te duci? si trebuie sa faci lectii, sa prepari o cina, sa pregatesti cateva haine pentru inmormantarea zilei de maine. si tot asa.

formula

ma uit la ea: zambeste de cand am venit si au trecut ceva minute. e intr-o bucatarie, cum altfel decat roz. te miri ca zambesc? am o formula magica, (pe)trecuta din mama-n fiica. a? dispari minte creata in pilaful cu verdeata. ohooo! buna formula. functioneaza? nu se vede? imi zambeste, amestecand in continuu in cratita cu orez, de pe foc.

are un sort (sic!) de bucatarie roz, pe care zboara baloane rosii.

puls 75%

metaforele cu barci esuate si capitani care (se) dau la fund  imi provoaca stari de voma si dureri de cap. imi trambitez intentiile in fata voastra si voi va-ngrijorati  si-mi trantiti solutii fara noima. numai hartia aceea ma va linisti. "pentru cate minute?" suficiente pentru a nota inca trei randuri.

uof

nu stii sa te jooci, nu stii sa te jooci! iar eu imi dau peste maini, caci ar trebui sa-mi ascult interioarele si nu picioarele.

cyfawtmms

disparitia ei brusca m-a proiectat la ani-lumina de ceea ce-mi sfarteca stomacul nu demult. la ce bun un stomac intreg?

gasesc printre randuri si in succesiunea voita a pozelor tale mici, intelesuri ce ma alina. fireste, sunt doar interpretarile mele.

ramai cu bine, ma intorc. sunt nerabdatoare sa merg la casa cu lac.

vom

maine ma imbrac in violet si ma duc sa ma plimb si-eventual sa tip, ca ma opun cu desavarsire sa semnez la-ntai aprilie hartii datate la craciunul trecut. traiesc in lagar dupa cum se vede, dar in curand totul se va sfarsi. si la sfarsit voi iesi ciufulita si in sfarsit voi avea timp sa ma odihnesc, precum sfantul nectarie, al carui cuvant nu il iau in van, caci tocmai ce l-am inceput.

surpriza ta a picat nemaipomenit de potrivit. :)

prezent

prea e insorita ziua asta si scanteioarele-s mult prea inflorite, ca sa-mi tune si astazi. tragedia va avea loc peste cateva zile si nici macar nu va fi nascuta dintr-un act anume, ci din obisnuinta. nu m-am impacat cu ideea inca. eu si ea suntem departe-departe. e greu, dar trebuie sa ma adun si sa ma aduc cat mai  repede la prezent.

ps

aseara au aparut furia, de ce-ul si-apoi marele daca. de ce acum si daca am fi fost mai atenti. apoi dimineata la 6.57 m-am intins spre telefon sa iti spun prima la multi ani. nu mai e nevoie de telefon.

el a pictat o mama zburatoare si un tata asezat pe soarele din mijlocul paginii. copacii lui aveau trunchiuri groase si coroane cat o bulina. copilul tau era mai bine azi.

tusi flor

o pijama de primavara cu o floare mare alba, o pereche de papuci de casa turcoaz, tot cu flori, un pandantiv de argint - floare stilizata, o bratara cu zdranganele flower-power si o poza, o poza mica in care esti si tu, tusi. plus 30 ani, de amintiri acum. si bluza alba de vara. te iubesc mult, tusi a mea frumoasa.

astept  iarna  ca sa-ti fac un om de zapada. sa iti vegheze somnul, sa-ti tina de urat.

deloc

omega trei, lene de e si mult soare. din clipa in care te nasti, ti se da un act si o incarcatura patologica. cand m-am apucat sa dansez goala in cutia aia de carton, ramasa dupa despachetare, nici nu-mi trecea prin cap ca, la coborare, o sa primesc 11 narcise galbene si 5 lalele lila. le-am pus intr-o vaza inalta, abia li se mai vad petalele.

d'ale noptii

dupa ce am inchis usa celui mai ocupat ins din peninsula, mi-am tras pensula de coada si am scuipat de trei ori la stanga si de trei ori la dreapta, pentru ca se-nmuiase-n negru si-mi taiase calea plus maioneza aia de o tooooooot frecam de vreo optzeci si ceva de zile incoace. n-ai iesit nimic, fireste. doar un lunatic in castig zbantaindu-se pe-o bara ca un stripper intr-un spectacol de ziua unei singure  femei, unic perceputa din bucati lesinate de trupuri.

ex

foarte curand n-o sa mai am, pentru o vreme cel putin, unde sa merg si de unde sa vin, de luni pana vineri. nu ma incumet sa definesc o vreme, cu siguranta o sub-vreme voi fi un soi de pierde primavara, cu cerul deasupra si pamantul sub picioare. stare numai buna de experimentat.

rise and shine

"After a short verbal fight, he went out the room and I’ve locked the door and kept the key. He continuously knocked for ten minutes. Two hours later, I’ve heard him splashing the water into the bathtub, on the music of his mobile phone. He was having a good time while I was angry on the other side trying to read some pages of my current book. I was eager to kiss him but I did not want to open the door yet. Still Mother Nature was calling and calling. So I peed in a jar."*

* My monster during PMS by R&S

.

sunt cu un pas mai aproape de a ma duce. ma tot gandesc la asta de cateva zile si daca-mi staruie-n minte atat, apoi inseamna ceva.

inoportun

barbatii lui houellebecq ma ung pe suflet si ma-ntristeaza deopotriva. am terminat a treia carte tot intr-un vagon - am sa evit sa termin de fata cu atata lume; dupa ce-ntorc coperta doi peste pagini, parca-s goala in ochii atintiti asupra mea.

ochi

asa m-as duce, uf, tare m-as mai duce!

azi e liniste. fiecare din cei prezenti in grupul de ieri a plecat acasa sau aiurea. ninge viscolit si noi privim de undeva de sus, ca dintr-un ochi de camera, subtil plutitoare ca un ozn mic, biroul trapezoidal cu ferestre mari prin care, evident, se zareste cum ninge necontenit. o fata cu parul negru citeste o pagina alba si dupa gesturi si grimase, pare ca se identifica in ceea ce scrie acolo. termina de citit si isi indreapta spatele. noi continuam sa ne uitam la ea de sus. acum cu spatele drept, pare un semn de mirare asezat pe un scaun de piele.  se afunda in el si isi lasa gatul lung pe spatarul moale. privirea ei este fix catre ochiul camerei noastre. de-aia ochiul nostru se sperie si se retrage brusc intr-un colt dosit. de-acolo ii vedem venele gatului, mai pronuntate acum ca pielea-i este intinsa. dupa cum inghite, ne dam seama ca ar vrea sa planga. isi mangaie lobul urechii stangi si revine la pozitia initiala. agita cursorul si mangaie randurile. strange din dinti si-si pleaca privirea mai jos, tot mai jos, spre ghete, astfel ca acum ii zarim numai crestetul. se intrevad cateva fire de par alb. razlet. apoi intoarce capul spre fereastra. sunt cateva flori de orhidee acolo. roz si delicate pe fundalul viscolului. nepotrivite. nepotrivita. si noi si ochiul stim ce gandeste ea.

8 martie 2010, ora 21.28

oglinda, oaie, once upon a time, humpty dumpty, etc. le-am spus ca pentru mine cea mai tare inventie este rola aia cu banda lipicioasa de care se prind toate scamele. le-au pufnit narile a dezaprobare si pe urma a inceput sa ninga atat de tare, incat au uitat de mine. m-am asezat la locul meu si numai ce-am atins scaunul si un mobil a inceput sa sune: "ahu ahu ahu! uhu uhu uhu (buhuhuhu?!)! ahu ahua ahu! (si-acu dau copy paste) Will those feet in modern times Walk on soles that are made in China? Feel the bright prosaic malls In the corridors that go on and on and on Are we blind - can we see? We are one - incomplete Are we blind - In the shade Waiting for lightning - to be saved Cause love is noise and love is pain Love is these blues that I'm singing again Love is noise and love is..." "Alo?" a venit femeia aia fatala din grup si a raspuns la telefon, lasandu-ma pe mine fara raspuns (love is wtf?), fara glas, fara intrebare, fara tine, caci pe tine te-a gasit scrisul/povestitul/amintirile din alte vieti, alea dintre etaje, in care licorile zeilor sunt prozaice si futaiul e la ordinea zilei de ieri, de maine si de poimaine. sunt furioasa, m-am ridicat pe un scaun in mijlocul tuturor si am ridicat dramatic o mana catre ceruri: sunt furioasa! oh, da! TU, tu aveai deja cadoul si plecai pentru o vreme (defineste "o vreme", la dracu'!), eu ( gest conflictual - mana lasata in jos, zbatere de pleoapa, suflet ravasit, paru' fluturat si de-odata, liniste...) Eu ce mai caut in scena asta?

Un cablu electric a prins sa faca muguri roz, in ciuda mea, asa. Tu scrii t.i.c.urile mele pe toate gardurile.

pai...

povestea lui O

campanie

as umple pagina asta cu cele doua cuvinte. mai ales ca pagina asta ar fi pe cat de-ntinsa mi-as dori. apoi as confectiona niste stickere tot cu cele doua cuvinte si le-as lipi pe toti stalpii din oras. plus afise si bannere. asa, ca-ntr-o campanie personala. si un spot de 30 secunde, pentru ca succesul sa-mi fie cat mai aproape. apoi mi-as pune o fusta scurta cadrilata, mi-as impleti parul in doua codite si, pentru efect maxim (MAXIM, am zis!), mi-as juli intentionat genunchii. astfel imbracata, as imparti fluturasi la metrou.

unu

constat ca imi place foarte mult sa primesc, si aici o sa intervii tu, spunandu-mi ca:1. tuturor ne place asta si 2. depinde ce, ca daca e vorba de pumni sau suturi, bla. azi imi place atat de mult sa primesc, incat as mangaia si pisica lu' mama. aia sfrijita, batrana (cu dintii de lana) si careia ii cade blana, dupa ce dintii i-au cazut deja.

si am si o fetita. sade cuminte in piept si are par desenat cu o carioca. iar tu - mi-esti arcuit.

mix

m-am tuns dragut si am pornit-o prin ploaie, cam zgribulita ce-i drept. am cautat, in principal, floarea-soarelui si oi. am baut un suc de portocale, mi-am mai luat o carte din colectia lui HM si un semn de carte magnetic. (ceea ce o sa primiti si dumneavoastra atunci cand ne vom intalni la un tort cu mousse de ciocolata ). oile sunt din turta dulce, glazurate in carlionti albi. cafeaua - decofeinizata.

fufufonie

fufufonie = de la romeng. "fu fun", text scurt purtat pe mess de la unu' la altu, fiecare avand placerea de a mai adauga o fraza, un cuvant, o virgula.

"m-am dezbracat si m-am lipit de bara rece din mijlocul vagonului . deodata, mi s-a facut frig. un fior m-a strapuns pana in maduva oaselor . m-am cutremurat vizibil, de vreme ce, singurul calator de la acea ora, s-a ridicat de pe scaunul din celalalt capat si, cu pasi hotarati, a pornit-o spre mine, scotandu-si haina. avea in mana un cutit insangerat. banuiesc ca urmeaza statia si nu mai fac nimic. am ramas nemiscata...incremenind. rectific, cutitul era un vibrator. la cat de ciudata sunt cred ca mi-am gasit perechea. sau device-ul ala e cutit la un capat vibrator la celalalt. stai ca nu pot ca au intervenit tot felul de cacaturi...zise deodata individul ciudat descoperindu-si fata si mai ciudata, plina de cicatrice"

dans balans

cand imi pierd echilibrul, mai ales pe cele trei statii dintre momentul transbordarii si destinatia finala, recitesc de vreo trei ori pagina la care ma surprinde momentul instabilitatii, pentru ca mi-e frica sa-mi dau drumul, mi-e frica sa-ntorc pagina, mi-e frica sa ma clintesc, mi-e frica sa iti las doua randuri, mi-e frica sa (nu) explodez, mi-e frica sa dor. ma mai anima putin doar figurile noi. un doi trei, patru cinci sase; un doi trei, patru cinci si.

crampe

sa se stinga lumina! si lumina se stinse, dar nu afara, ci doar in capul meu, abatut si plin de apa, ca slanina dupa ceapa (!). vii? mai vii? si mai vii?  mai vii decat ce, cine, unde, cand, cum?

trebuie sa omor pisicile. de trei ori. si sa imi tatuez o floarea-soarelui pe palma stanga, iar pe palma dreapta un norisor pufos, din care sa se scurga trei stropi de ploaie pe tabla acoperisului lumii. unul pentru mine, unul pentru tine si al treilea pentru ce va sa vina.  o vina. ovina.

de martisor, eu vreau o oaie.

sur le pont

cu su(r)le si trambite il anuntara. ma uit la zambetul lui ponta si vad pisica de chesire. ca tot suntem in tara min(ci)unilor. stop.

origami

mai, mai, mai! ce mai panoplie! si femeile pot fi arme, chiar daca-s pliate/taiate/uitate frumos din hartii colorate. acum ma culc, constienta fiind de cosmarul ce-mi va scrasni dintii pe la 5 dimineata.

ni'c

m-am razgandit. marea si zidurile nu merg povestite. o sa le desenez.

e.si.v

o mâţă-ntr-un ghiveci este metafora perfecta pentru discursul tau actual.

"dar explodeaza odata!", m-a indemnat pe cand eram o bucatarie de vara in care, aiurita, lasasem gazele plitei deschise, trasesem usa dupa mine si-apoi tot apasam intrerupatorul, fascinata de bubuiala ce se isca sacadat, in interior, la fiecare doua minute. "macar ramasitele-alea or sa se aseze undeva."

maine iti spun despre mare, despre puturile ce rasareau in sus si despre resturile umane, spalate de valuri pe guri stancoase.

oi

te aflu mai maleabil si, insistand asupra celor doua-trei ipostaze gasite aiurea (si nu prea), ma incearca o vrere de a colectiona oi. in ultima vreme, dau de ele unde nici cu gandul nu gandesc si nu ma mai opun ierbii ce lasa in mine pajisti nemarginite-n pustiu.

l.e.: neaparat imi trebuie o oaie. cemp...NEAPARAT, am zis. plus cizme de cauciuc.

birocratie

mi-au pierdut hartiile, mi le-au gasit dupa doua saptamani si apoi m-au trimis cu ele de unde am venit. am luat problema in mana si mi-am numit propriul avizator. oricum secretara intelege mai multe decat toti ceilalti.

inuendo

de azi dimineata si pana acum te-am parcurs fara virgula printre fise si dialoguri conventionale de cateva ori ca fiinta duplicitara in povestile in care as vrea sa ma proiectezi fara chip doar in motto-uri cu vers alb pe fonduri colorate nu te mai pot sa imi vii brusc sa-mi stai si sa pier

visez si eu

m-am facut mica sub masa din restaurantul in care ne-am intalnit toate trei, "intru rememorarea vremurilor de alta data". alta data, am sa stau acasa cu creioanele mele. ele nu sunt hormonizate, nu rad zgomotos si nici nu cer vecinilor de masa sa le faca poze cu gura pana la urechi. sunt eventual ascutite, si atat.

prezint un nou simptom - furnici pe spate. tropaie si cotropesc. m-am gandit sa fac cate un desen la fiecare numar. am ajuns la 8 si am renuntat. nu vad rostul. nu-mi trec furnicile. nici macar nu obosesc, si-apoi esti prea departe. acum mi-a venit alta idee. mai analizez.

trebuie sa iti fac o schita. nu inteleg de ce perdeaua de dus trebuie pusa cu fata spre incaperea baii si nu cu fata spre cada. timpul in care sta desfacuta este cel petrecut la dus, de ce sa nu ma bucur de fata ei? cu trifoi mov si albastru.

am facut rezervari pentru august. ma vad cu o burta rotunda, in maieu galben cu bretele de dantela si cu o fusta usurica in imprimeu cu floarea soarelui, sandalele maro si parul strans in coada. visez si eu.

hachiko

un caine care practica sportul meu favorit. trist.

ci(n)ci(u)

e cinic. pardon, e cinci si azi e ziua in care practic sportul meu favorit. intotdeauna termin prima in cursa asta, asa ca, natural (miscandu-ma), voi spera la premiu, pana la 12 noaptea fix. la ora aia n-o sa-mi pierd condurul, ci doar trei minute, maxim patru, in care imi voi promite sa nu mai practic sportul meu favorit in zilele de cinci.

o pagina

decupez si trag niste banda adeziva in colturi. cu genunchii lipiti si ochii umezi, mazgalesc niste intiale pe langa. plus niste floricele; de genul ochiul-boului imi ies cel mai frecvent.

ntz

data viitoare cand mai ai brilianta idee de a invita la teatru personaje ca alba ca zapada, aminteste-ti sa te uiti in oglinda si sa spui "mai bine, nu".

intamplare

"uite modificarea, nu e modificarea" ma face sa ma emotionez, sa secret mai multa saliva, si ca atare sa vorbesc precipitat si cu precipitatii. dupa abundenta, ma asteptam ca cel asupra caruia am proiectat stropii sa-si treaca maneca frumos apretata peste fata, caci viteza-i de reactie lasa de dorit si deci, deschiderea unei umbrele i-ar fi fost imposibila.

dupa intamplare, mi-a cerut cuburi de gheata.

eh.he

florile marului

mi se incalcesc cuvintele undeva la nivelul al doilea, in timp ce trairile itite din citirea pasajelor raman poticnite in gat. mai mult a voma. vezi, eu mi l-as pune pe acela cu greata si tristete, ca tot am invatat cum coboara o doamna din masina. sprijinind piciorul dinspre usa, rasucindu-se de fund si apoi aducand si celalat picior in fata, ajutandu-se de maini la iesire. irelevant. de unde pana mai ieri aveam satisfactia ca-ti trebuia o jucarie, acum se sapa un hau - jucaria ta are ochi prinsi in piuneze si trupul strapuns cu sarma ghimpata. iar inima - ****. e la vrajitoru' din oz.

lesturile resturile

cuminte o sa ma dezintegrez, inainte de a ma pune in pat. de fapt, am numai capul de aranjat frumos pe perna, lesturile trupului le voi tranti neglijent langa. si resturile.

seri(i)

joia- convorbiri gratuite cu tara natala. isi lasa burta greoaie cand pe-o parte, cand pe cealalta. intreaba pe rand de fiecare membru al familiei, apoi de colegii de facultate, apoi de activitatile zilnice, de cum isi petrece timpul liber si- ajunge la plafonarea inevitabila (?!) atunci cand exista deja un copil mic si-un altul e pe drum.

casc in pasi de cha-cha, in timp ce pe "si" ar trebui sa ma invart brusc SI sa schimb directia. nu-mi place cand imi trimiti poze facute de ea. e ca si cum te-as vedea prin ochii ei. e ca si cum de fapt, nu te-as vedea.

carti

cartile mele se impart in doua categorii: carti pe care le vreau inapoi, atunci cand le imprumut si carti pe care nu tin sa le am in biblioteca, odata ce le-am citit. cartea asta*  m-a lasat sa intuiesc sfarsitul si de-aceea o trec in categoria II, chiar daca am citit-o cu placere (prietenii stiu de ce).

*

si

incep cu azi am dat-o-n gropi big time, ca de-aia mi-esti jurnal. azi am dat-o-n gropi big time deci. si devin nationalista brusc, cand intru in biroul ala si toata lumea se exprima in grai nepandorian. recunosc  - in locul mustatilor pe oala si decolteurilor adanci prefer cozile lungi si mutrele albastre.

ar

imi pare rau ca nu e si A. alaturi, ca mai dura inca trei ore. mie imi plac de (sa-i o)mor oamenii care se strang si pe baza a doua randuri scrise, debiteaza prostii de peste patru ore. la fel imi plac si povestile turnate zilnic, ca bucati din scenariul filmului, care nu ar fi putut fi al nostru.

siruri

mie mi-ar fi trebuit un porumbel, exact ca in reclama aia proasta. m-as fi gandit ca in drumul sau a fost hapait de pisici, vulturi, balene sau alte creaturi extraterestre si nu m-as mai fi asteptat la nimic. ce bucurie, lipsa asta de astepari, care se poate exersa, fara indoiala. da' eu n-am chef decat de exercitii fizice. sus jos sus jos la stanga la dreapta inainte si-napoi si normal - ici spate fata poc.

el a visat ca murise ea. ea a visat ca murise el. in aceeasi noapte. dimineata, pe minus 30, au intrat intr-o cafenea, sa se incalzeasca putin. el i-a adus si o clatita calda cu branza dulce si smantana, iar ea s-a induiosat privindu-i firele albe, tot mai dese in paru-i blond.

pe-ti-ne. pa-ti-ne. pa. ti. ne. pe. ti.ne. mana sub barbie si start. You started a joke - m-a urmarit trist dupa un sir de numere.

f.off

moacele distruse de cacaturi  maruntisuri gen frigul de afara, barfulita secretarei, lipsa nu stiu cui etc., moartea prin infarct a unui necunoscut , expuse mai ales intr-o zi de vineri, cand programul teoretic e pana la doua jumate, dar se sfarseste practic la unu, ma irita si ma determina sa le doresc sa-si bage mintile nefutute in cur cap.

:)

glumeam.

ma uit la ziua de vineri ca la un cal breaz, care sta sa se ridice. de parca sambata n-ar fi o alta zi libera, iar duminica asijderea. am sa citesc. si azi am citit pana mi-a zburat cartea din maini. efectiv. literalmente. fix intr-o baltoaca de zapada topita. proiectata de o tanti care si-a aruncat  pe umar, cu avant nemarginit, geanta imensa. n-a schitat niciun gest. cred ca nici n-a simtit.

am infectie in gat"de unde stiti" asa cred"va doare gatul"nu"aveti febra"nu"mda. luati un antiseptic".

ca doamna-n sunt foarte onorata. stiu sa fac de toate, si-n plus sunt in centrul atentiei. ce doamna n-ar fi magulita-n cazu' acesta...

moartea caprioarei

mi-am cumparat trei carti si o pereche de manusi, cu degete si fara, cu nasture si capison, in dungi si cu sclipici, in care imi ingheata varfurile degetelor, cand de fapt ar trebui sa mi le incalzeasca. mi-am pierdut o manusa din perechea veche pe care a inlocuit-o perechea noua si mi-e atat de ciuda ca-mi vine sa plang. pentru o manusa veche.

de ce, "cand ai dificultati in a te plia pe realitate", te intorci la ana aia de 8 ani, care avea drept jucarie o rata urata pe roti si cu un bat in fund, pe care il poti manevra astfel incat rata sa se urneasca in ce directie vrei tu? de ce si tu azi te-ai intors la cosmarul cu fetita de 5 ani, data in leagan? de ce? de ce? de ce?

si nu ma fute cu criza "energetica". ca sunt licentiata in ea, nu de alta.

rece

pana acum am ignorat soparlele - cursiv, fara efort, de la sine. dar soparlele, nu si nu. si-au strecurat cozile printre degetele mele. si sunt reci.

am obrajii imbujorati.

fade

tie

eu derulez minute pe orizontala/ tu le dezbraci in pas de abureala (si toate-n cor tanjesc la portocala, mda, bucla, ciclicitatea etc.)

t(r)i(c).k

normal ca o cauta pe fata ce sare sotronul, dupa cum ea il cauta pe cel ce sta la fereastra. cand era mai mica, se -ascundea intr-o RK, pentru ca, zicea ea, R-ul avea capul usor pe spate si-un picior inclinat in aceeasi directie, iar K-ul  -niste aripi, cu care zbura pana la telefonul public, cu fise de 1 leu in buzunar, de unde il suna pe el, ca sa ii povesteasca despre cum l-a pazit impotriva primejdiilor zilnice si ce versuri i-a mai scris in restul timpului, cand se odihnea pe norisorul propriu, neinzapezit. acum el este un K, o falfaire de aripi, o urma de vapori, determinata in principal de incalzirea globala, ce asmute la randu-i exalari, muribunzi si tristeti.

random

isi raspandeste singur vestea ca are o noua jucarie si toate fetitele se arata incantate. pe mine ma va prinde?

mi se zburleste pielea capului, mai mult pe emisfera dreapta, aia de mi-o gasesc mai dezvoltata si ma ingrozeste faptul ca am sa o pierd. drept consecinta, sloiul de gheata din spate se va extinde. si va devora toate vibratiile.

iar

am parcurs ambele texte, cu voce tare si intonatie, numa' buna pentru scena. "dar totusi ceva ceva ti-a agatat". normal. "in ce masura?" cateva secunde am stat pe 10, intr-un balans perfect, apoi zdrang! indicatorul a inceput sa scada iute 9,8,7,6.....s-a oprit la 2.

eu- evidenta, el - anonim.

rost.o.goliri

i feel dizzy, oh so dizzy...e a patra zi in care ma lovesc de situatii care se rezolva exact cu o fractiune de secunda inainte de picarea ghilotinei. si cum de obicei, eu ratez fractiunile de secunda (inabilitate, na..), nu m-as mira foarte tare daca mi-ar cadea capul atat de instantaneu (e?), incat umbra trecanda pe langa mine, l-ar lua la suturi, fara voia sa.

eu cu mine si cu tine

ma uit la titlul de jos si ma ia ameteala :)) ce naiba am vrut sa spun stiu numai "io" si "io". cacat . ma deplasez ca o baba pe polei (pepofonie), dar in pantaloni sport si T-shirt (hehehhe), valsez cu pasi moi si scartaieli de dusumea, alaturi de zane cu par galben si mamarute cu fund bombat.

si tu? oh da, sa rasucim putin cutitul in rana. sa aparem noi asha (cu h-ul de halalait) si sa o certam putin pe minunata asta, care a vrut sa depaseasca limita realitatii (im)perceptibile! si-n loc de palpabil, sa-i futem tragem o anonima si sa o proiectam in cea mai neagra gaura, perceputa de la origini pana acu'.

da, da, negru nu-i culoare. e doar stare.

g.ra(u)ma.j.(d)oare(?)

ma gandeam inca de ieri, ca astazi sa marchez luna celor mai juliti genunchi. m-am luat cu vartejul sau vartejul m-a luat pe mine, ar fi trecut ziua (oare?) neplansa, neamintita, neauzita...desigur, acela e un portal fara conturi, desigur erau necesare doua texte (nu unul!!!) si multe note pe portativ (mai tarziu pe repeat, probabil). plus puncte. revin asupra faptului mai tarziu.

open

ne-ncredem in presimtirile tale bune, mi-au zis, dar am omis sa le spun, ca presimtirile mele bune sunt rele pentru ei, caci eu imi doresc sa se deschida usa, iar lor le e frig.

F.KING

“I get in the f.king shop, the f.king song was there. I step in the f.king taxi, another f.king song was there. I watch the f.king movie, the third f.king song comes up to the f.cking end…Lucky me there is a finite number of f.king songs with a finite number of f.king moments.” *

* My monster during PMS by R&S (aka CGJ)

retoric

de ce sa fii multumit, cand cei vesnic nemultumiti par mai interesanti?