inca

se mai ivesc daruri. daca pana la primirea ratelor mandarine, socoteau unu plus unu ca fiind zero, acum incepura sa chibzuiasca la alternativa anului viitor, care ar putea foarte bine fi -  unu minus unu egal patru.

tt dr

riseandshine

i see pain in a small red sport car of two seats, in a small glass of red wine, and in a small red smile and so (small) on. se reduce totul la mic si doua poze intr-un telefon lat nu fac decat un gol, de unde unu plus unu egal zero, cum bine vorbea vrajitorul despre serpii ce se-nghiteau reciproc.

"daca stau in preajma ta, nu-i deoarece am credinta ca in spatele monstrului pus pe harta (:p) se afla un suflet cald, sensibil si dornic de iubire. nu. ma invart pe aici, doar-doar monstrul atatat o scapa din ghearele sale o zgarietura, si-apoi izul sangelui cald l-o inversuna si invartosa spre trupul meu moale."*

* Povestea monstrului meu, by R&S

feri ciri mici

toate s-au legat in sfarsit, cred ca a avut si ea o satisfactie, acum "in prag de sarbatori". am repetat obsesiv ca e singura, e singura si bolnava, de fapt vorbeam despre singuratatea mea, proiectand-o intr-un alt context, la fel de palpabil. as fi vrut sa pot varsa tot, sa-mi bag doua degete pe gat si sa vomit pur si simplu, cand am dat de schita aceea ce-i surprinde libidosenia, cu toate liniile, si virgulele si punctele ei.

apoi i-am comunicat ca mi-e dor (normal) mai ales de discutiile noastre. ca am vazut filmul cu creaturile albastre, atat de aproape de mine, si-apoi ca l-as fi vrut comentat de el. ca....trec de zona de mucegai si umezeala si ma indrept pe stradute mici si necunoscute, catre o casa spatioasa cu o singura incapere mare, cu geamuri largi si un birou mic, cu un geam oval. fara etaj.

in metrou, s-au asezat in fata mea niste buze cu colturile ridicate. si am fost fericita, le-am privit pana m-am saturat si am fost fericita.

acte

actul 1 s-a dus.

daca el stie ca e ea si ea e sigura ca este el, atunci actul 2 devine mai ciudat decat si-ar inchipui orice spectator cu imaginatie bogata. unii ar putea crede (chiar si el, de fapt), ca ea are o doaga sarita si ca, in actul 3, ar putea recurge la gesturi negandite. gesturi nebunesti.

actul 3 bis nu ar fi decat o alternativa. cea mai cu.minte. "actul 1 s-a finalizat si gata".

actul 4 pica in extreme. ori prea fericit, ori preafericit.

sfere

anul acesta au primit un bradut in ghiveci si, in plus, doi dintre prietenii lor au venit insotiti si-n centrul atentiei au fost cele doua fete, marfa noua pentru serile traditionale deja (4 ani); colinde si vin fiert, plus placinta cu mere, coapta in fiecare an, pe rand, de alte maini, anul acesta mai buna decat altcandva. cadourile simbolice si haioase, caldura ametita din casa batraneasca de la marginea bucurestiului, dintr-un fost sector 8. ger si zapada shfac shfac shfac, in ritm alert pe obrajii inghetati.

dupa dusul fierbinte, inca mai simtea fiori reci pe sira sipnarii; aruncase toate obiectele de toaleta de pe etajera de la oglinda, intr-un acces scurt de isterie - frustrarile adunate in timpul saptamanii facusera poc. corpul de alaturi parea (pare) o anexa a camerei, inert, rece si afectat de mucigai. eu as fi vrut sa prelungesc atmosfera de dincolo, nici macar nu-mi venea sa plang (de ciuda, nu de altceva), in final pot sa fac toate lucrurile astea maine, sa ma bucur singura, ma descurc oricum.

am terminat padurea norvegiana si luminitele sunt aranjate la ora asta, e pranz si am sa ies si pe-afara.

pot fi bine.

dr

zapezi

nu mi-au trebuit prea multe pentru a crea ambianta potrivita unui sfarsit de an. odata cu ea, am antrenat si piticii morocanosi dimprejur, la dans si zdranganit de clopotei (si fie vorba intre noi, unora dintre ei, amestecul de rosu, verde si bomboane cu lichior nu li se potriveste deloc). 

suntem fericiti in masura in care ne dorim asta, asa mi-ai spus, si azi, pasind pe urmele celorlalti, cu fulgi pe buze si nasul inghetat, am zambit sub bucuria zapezii si m-am gandit la tinuturi mai inghetate. care nu mai sunt.

vremea are vina

pam, pam! starea de beatitudine continua. omatul e de vina, precum si dup-amiaza petrecuta in compania unui cd rulat si derulat de trei ori, timp de doua ore si jumatate, plus un lichid negru si onctuos, cu gust de malt caramelizat. nervii sunt intinsi la maxim si stau sa faca plici, dar zambetul meu este intins peste ei, peste maxim, deci acopera pliciul cu sclipiciul. in plus, ma simt ca pe autostrada soarelui, in drum spre soare evident, blocata intre un suv alb si o broasca verde, pe care nici nu e necesar sa o sarut, caci este la picioarele mele, cu toata lista de dorinte bifata. fara prea mult ajutor din parte-mi, dezordinea lumii este data peste cap, de trei ori iarasi, metamorfozandu-se intr-o ordine calma, ce afiseaza un zambet larg, linistitor.

buna seara.

ma car

s-ar parea ca toti harciogii, plus doua-trei veverite au visat sa viscoleasca, asa cum desertul viseaza apa, ziua viseaza noaptea, soarele - cerul fara nori etc. in loc de patine, si-au pus lanturi si in loc de fulare si manusi, si-au tras blanita pe spinare. macar e veselie.

got it

i've got a freak flag. i just don't fly it.

alchimie

n-am citit nimic, in schimb mi-a poruncit sa-mi scriu la ce visez. oho, asta e simplu.

daca pui un cub de zahar intr-o cafea fierbinte, ce se intampla? dispare cubul. ha! (made in "mozart and the blue whale") nu. se transforma cubul, cafeaua absoarbe cubul, cafeaua asimileaza cubul, cafeaua se indulceste. m-a induiosat paralelismul. "ce frumooooooooos!" dar daca pui un cub de gheata intr-o bautura de consistenta supei calde (de piersici cu nori)? prin analogie si in mod logic, bautura devine mai rece.

din ce in ce mai rece.

qed

lift me up

am de gand sa ii scriu pe un biletel ca acest capitol s-a incheiat si intrebarile despre el sunt de prisos. ma va pune sa il citesc cu voce tare, in fata unui auditoriu atent selectat. cuvintele se vor opri in gat, innodate in lacrimi.

toata ziua am perceput un soi de eliberare a tot ceea ce sunt: simtaminte, atitudine, reactii. dar cred ca e doar efectul lui "sunt puternica".

chiar sunt.

metode

focus, focus!

imediat ce gandurile o iau pe de-alaturi si in special, in jos, recurg la a-mi descrie cu precizie si amanuntit obiectele din fata ochilor, actiunile in care sunt implicata la momentul apucarii unei carari anapoda, dar, pe deplin de inteles. (a?) astfel, acum prind farfuria si ating buretele roz de vase de axionul verde din cutia aflata pe suportul din stanga, ma intorc spre farfurie si ating suprafata fumurie a acesteia in miscari circulare, spuma face rotocoale placute, cam cinci in medie, intorc si fundul farfuriei, aceleasi rotocoale, apoi las buretele si plimb farfuria sub jet, intorcand-o pe fata si pe dos, de vreo 6-7 ori, apoi o pun in suportul rosu  de scurs, intre o cana transparenta in care de obicei beau lapte si un castron galben in care mananc cereale si trec la urmatoarea farfurie, dar inainte de asta, nasul imi picura si-mi intrerupe circuitul descriptiv brusc - de ce-mi picura nasul? pentru ca plang? nu, nu, nu (da, faza de negare), farfuria mica, fumurie, buretele roz din axionul verde, jetul de apa prea fierbinte, inca putin, faianta in gri rozaliu, totul e roz, servetelele de hartie miros a lamaie, sunt cam aspre, imi zgarie nasul, ar trebui sa mai frec putin tocul usii, noptiera de lemn, crema de maini se sprijina de o veioza crem......

apoi fata insfaca tarusul si-l puse in spate. era cumplit de greu, o cocosa, dar efortul de a duce aceasta povara o indeparta de la celelalte ganduri. porni pe nisip. alesese sa mearga pe plaja din pricina orizontului nemarginit, zgomotului puternic al valurilor, straduintei intetite de a pasi pe solul afanat. din cand in cand, rar, cand apasarea ameninta sa-i apropie genunchii de pamant, se oprea, infigea tarusul cu ultimele puteri, si se ghemuia la baza lui, sprijinindu-se ca pe umarul unui prieten drag. atunci privea marea si apusul soarelui, si-un vanticel sarat ii mangaia fata si-i flutura parul, intru amintire.

noapte buna.

cu genunchii juliti

ma gandeam sa iti povestesc despre cum mi-am julit prima oara genunchii. au trecut doi ani de atunci. daca ma intrebi de ce atat de tarziu, explicatia e simpla. mai cazusem si in alte dati, dar atunci, cu doi ani in urma, m-a(m) trezit. e adevarat, am cazut pentru ca m-a impins cineva. din greseala. si-a cerut scuze apoi si m-a ajutat sa imi opresc sangerarea. a stat acolo, langa genunchii mei, pana azi. ii cunoaste pana la os. azi a plecat. si eu simt durerea pana la osul ala nenorocit, de-mi vine sa il sfarm. i-am spus ramai cu bine, cu picioarele bine infipte in pamant si capul ridicat. nu am cum sa ii promit ca n-am sa imi mai julesc genunchii. "ai grija de tine". ma voi stradui.

urme

pfuuu... sunt o minune. asa-mi place sa adancesc cu dalta urmele abia perceptibile lasate de felurite personaje pe drumurile mele!!! dupa aia ma plang, ca-s prea adanci. ntz ntz ntz.

vreau sa vina frigul, sa pot purta manusi.

patra*ti

poate ca daca as trasa in jurul meu un patrat, mi-ar fi mai bine. unii ar numi patratul - celula; eu l-as considera doar un patrat al sotronului in care stationez, pentru ca ma doare spatele si nu ma pot apleca dupa pietricica. tu ai facut ordine in patratul tau, ai facut patratul in ordine, atat de perfect, incat ti-ai primit recompensa - cadoul. capul meu patrat nu percepe ordinea ta. a ramas perfect blocat intr-o fereastra uitata. patrata.

strange

ma strange faptul ca e deja 12 si eu sunt tot in fata monstrului, care se iteste mai mare, si mai mare, cu fiecare 12 ce trece. deja s-au dus 3.

ma gandesc la noi solutii. la momentul asta, substitui obisnuinta de a astepta in fata geamului cu citirea articolului de prima pagina din le monde. sa nu pierd totusi rezonanta din "j'ai envie de toi". odata si odata o sa renunt. cand o sa crape monstrul. cand o perui plopul.

bum!

(piei) drace! eu chiar as putea scrie despre mine, daca n-as scrie despre mine!!

de azi

eu iti spun ca tai si tu ma intrebi despre pasiunea de a impleti panglici multicolore. ninsoarea intarzie sa apara si esecul sta mot, protapit in varful unui morman de frunze moarte. azi soarele apunea frumos peste casa tuturor si noi cautam intrerupatoarele potrivite. sa (ne) stingem.

reΘ

dupa ce se ingroapa adanc, se asteapta pana la maxim o saptamana. si razbate. se smulge dupa doua-trei zile, tocmai cand este in floare(a, nu a varstei). paradoxal, apoi se uda. si se reingroapa. si tot asa.

all i want etc.

tu esti creativa (hm, mai degraba iva :D), ai sa gasesti o cale. o cala? calea? alea? sigur. in fiecare zi, atat cat imi permite timpul, voi privi/voi asculta "alea" pana cand creierul imi va fi nins, picioarele-mi vor fi alunecande in patine, iar buzele-mi vor susura jingle bells. si numai, dar numai, cand mucii (stii tu vreun sinonim mai domol?)-mi vor fi inghetati deasupra buzei superioare (impiedicand-o sa susure cantecul amintit adineaori), numai atunci imi voi trage fularul si-mi voi drege renul si sania, si cu pletele promorocite in vant, ma voi duce, da, ma voi duce spre taramuri si mai inghetate. caci voi fi fost pregatita.

(h)ai noroc

ma mustra cele doua (trei?) mutre calcate in viteza de camionul cu forme geometrice tras pe sfoara de-o d-ra cu poale cadrilate.

pentru maine

de fiecare data cand ma intorc, dupa mai multe zile departe, caut prin toate cutiile, doar doar...nimic. am taiat insa o linie si patratelele-n ciclame si verde deschis ma inveselesc - un lucru bun pentru m(a)ine.

rost

de ce n-am strigat? de ce n-am strigat? de ce n-am strigat? (gradual, din ce in ce mai stins, mda contrar asteptarilor - nu din ce in ce mai strident) pentru ca se oprise timpul, pentru ca aveam mainile prinse, pentru ca nasul ascutit a taiat orice avant, pentru ca ghetele-mi erau prafuite - copiii ma calcasera pe scara rulanta, pentru ca n-avea rost, a...

neghiobie

i am a mini superwoman. pot bloca o conversatie numai din trei majuscule. si mai pot infaptui intamplari de neuitat. adica la care nu te poti uita. lol.

mizerabil

excesul de zel dauneaza grav sanatatii altora. am ficatii in cuie si scuip sange, dar visez la un craciun alb, cu gheata multa.

hands up

WTF!!!! is not 00, but oo. Do you see the difference? Yap. Does it make sense in your eyes?

statii

ocupa singurul scaun liber existent, in fata caruia un personaj masculin era agatat cu mana dreapta de cureaua de siguranta. la urmatoarea statie, se bulucira zeci de oameni, nervosi din pricina asteptarii de peste zece minute. se simti strivita intre doua coate diferite ca textura si miros. citi cateva litere pe un panou publicitar zarit printre doua colturi de paltoane si i se paru ca scrie "ratii de sori".

mi-e cald. ma sufoc. o caldura infinita o strapunse din interior. niciun urlet, nicio mirare, niciun gest. oamenii se clatinau simultan cu miscarea trenului. capul ii cazu pe spate brusc si din piept ii tasni inima. bucata macra, siroind a sange. se ridica precum un balon, pana la tavan, stropind crestetele capetelor nepatrunse. apoi pluti-n viteza  spre un capat al vagonului, stropsindu-se de-o fereastra ferecata.

o pata inexplicabila pe-un geam plin de urmele a mii de degete.

cliseetc.

este prima oara cand termin o carte si nu imi dau seama. cliseu: "dimineata asta frumoasa imi face in ciuda". eu sunt din ce in ce mai sclipitoare, o sa pocnesc de-atata sclipici (alt cliseu: "o sa fac plici"). al treilea ar fi ca ma invart in cerc, ca un cal priponit, ori, cum sa tii un cal naravas legat de un tarus? al patrulea, cliseul (de)cuplarii. click click. cinci, sase, sapte.....:cafeaua, e-amailurile, blabla-ul de dimineata, todolist-a, etc.

fireste

am sa ma iau cu mainile de toarta si-am sa ma agat de prima umbrela, care mi se va deschide. intre timp, am sa incep sa numar zilele si la intervale regulate (auto-impuse, fireste) am sa spun: "sunt cu genunchii juliti si nu am mai ridicat capul de X zile". bucuria se va intensifica pe masura ce X va tinde catre limita de viata normala medie. catre limita medie normala de viata. catre viata limitata normal. sa(-mi) revin. in plus, eu nu sunt mos craciun, nici macar nu sunt o baba. nu am liste cu nazbatii, drept urmare, nu trebuie sa daruiesc, cu atat mai mult sa ma daruiesc, nici macar in chip de fir de floare, praf de soare, de zana sau alte ineptii. esti suparat? nu, la ce dracu'as fi?

un fel

de scrisoare catre mosu

relatare

toate secventele par desprinse dintr-un film. ma bucur ca sunt personaj principal, desi, un oscar nu se intrevede, data fiind fastaceala mea. am lasat ultimul moment in spate, odata cu ziua de vineri, catalogandu-l drept o alta coincidenta si gandindu-ma, intr-un firesc impus, la probabilitatea intalnirii muntilor, d'apai a doi oameni ce locuiesc in acelasi oras. acum - liniste. pot iar sa respir usor,  prin tubul ce ma leaga de lume.

pliu

am indulcit "amice, esti idiot!" cu un "mon cher, esti impenetrabil", n-a prins schema, nu s-a aprins nimic. asa ca ma pliez pe realitate si ma retrag in cuta mea temporala, prin care, din cand in cand, mai nimeresti si tu.

f.off.

te-a apucat iar si futilitatea (mda, dexonline, bleah!) tuturor gesturilor imi plesneste o stare de deznadejde peste degete, de nici nu mai trag linii, de nici nu mai stric panze.

suicidalish

daca imi filtrez respiratia prin gandul catre tine, ma sufoc.

p.of.te

hehhehehhe, cum ar spune cineva, da' mai pune-ti pofta in cui! adica stapaneste-ti poftele, draga mea, sau macar rezuma-le la (lalofonie, asta - fobie, haha!) placinta cu dovleac, ce-ti va fi gata intr-o joi, nu prea departe.

neige

j'ai envie de toi.

rest

am (re)vazut. am vazut colturile ridicate ale buzelor unui barbat nervos pe un peron.

fu

n-am facut asta. mainile s-au uscat. am sa ma limitez la a asculta doar aici, inauntru. afara este mult fum. numai fum.

caderi

ce bizar sa vezi in aceeasi zi doi oameni cazand, unul alunecand pe o frunza lipita de mozaicul umed, altul, dintr-un singur pas, izbind cu tampla muchia ascutita a unui pervaz, atat de tare, incat sa fie necesare copci; si-apoi, desigur, alunecarile zilnice, care-ti suie stomacul in gat si-ti dau senzatia de mountain rousse si de voma, desigur, desigur.

(scurt)circuit

on off on off on off. clicaitul si ticaitul ce-i mai gadilau urechile, altfel mana i se lipise de butonul inghetat. la on, muzica izbucnea violent si capul i se misca stanga-dreapta aproape fara sa vrea; cand trupul incepea sa se clatine, avand ca punct de sprijin numai palma inghetata pe buton, strangea spre off si-ncremenea in liniste pana ii amorteau picioarele. si tot asa.

loz

varful creionului a pornit-o de zalud si a schitat un zambet. ce altceva ar fi putut face, prapaditul?! l-a tot intins, pana seara, cand s-a plictisit, in ciuda bucuriei pricinuita siesi.

tomniu

macar ora asta in plus sa mi-o fi dat-o de la sine. eu nu cer, tu imi zici hai...o zi frumoasa. contra cronometru, imaginez o scena, e simplu toamna, cadrul contine intotdeaua castane, plus lumina filtrata prin frunze-n mozaic: galben, portocaliu si rosu. ma imping spre noiembrie cu viteza melcilor adormiti, rasfoind o pagina, cunoscand un zambet, fluturand o geana, lacuindu-mi unghiile, sarind un sotron.

flsfl

o culme ar fi ca prietenul imaginar sa iti ceara bani cu imprumut. dar deasupra culmii, unde se afla culmea fericirii, ar fi sa ti-i inapoieze.

(t)urma

"cred ca ii e frica", zise vulpea si apoi adauga ca "e mult mai bun decat HJ datorita verdelui. verde, maaai, apoi cand spui verde, nu te gandesti automat la un brad semet, pe-o creasta de munte?" nu. mai curand vad un broscoi pe-o frunza de nufar. verde." insatisfactia de la sfarsitul  dialogului de seara aduse vulpea in pragul unei asemenea disperari, ca se apuca sa rontaie morcovul, pe care il pastrase in cutia frigiderului intru cu totul alt scop. pe urma se gandi ca-si facuse un bine, ii slabise vederea de-un ceas incoace, de cand pornise sa-si holbeze pupilele la posterul lipit cu banda izolatoare pe unul dintre peretii garsonierei. dincolo se stinse lumina. se inverzi si o lua cu rau. de la stomac, nu de la morcov. iar plecase la culcare inaintea ei, asta insemna ca-si spalase coada si urechile inaintea ei, asta insemna ca era codasa. se tot aprindeau becuri in alte scorburi, dar ce folos, toate erau la etaje inferioare si nu mai conta. scurgerea e-ntr-o singura directie. bleah. hai sa adorm cu gandul ca urma scapa turma. de vulpi, broaste si alte lighioane. urma din beat. din repeat. noapte buna.

desira

desira.desire.desirer.

trag de ita ce s-a itit, intr-un moment nepotrivit :D, numai asa, ca sa fie mai cu mot; si tot trag, trag, constienta ma aflu si gandesc ca se desira si se va sfarsi, dar important este ca dirijez cu dibacie potrivirea firelor in ghem.

:)

ihim...shhhhhhhhhhhh...

tripping

FOR NOW I'VE HAD ENOUGH FROM YOU/I'M DONE AND SO ARE YOU/GO SEE WHAT YOU CAN DO/THE UNIVERSE IS EXPANDING cu caps pen'ca tip refrenul de la no.2, numai bun pentru reactiile mele emotionale la niste prapaditi de stropi, zvarliti de-o masina in viteza ce era sa ma calce pe o zebra, pe care-mi cazusera toate merele puse in punga de plastic de 20 de bani de o tipa cu parul roscat si unghii vopsite in negru. cumar fi sa te trag de par si sa-ti smulg sortu(letu)l, doar asa, de dragul de a auzi materialul textil sfasiat pana la piele?

alta

ti-o fi suficient un gand, asa cum imi este mie? mai am si o banca pe prima alee secundara din dreapta, cum intri in parcul k, un decor de toamna tarzie, o pereche de manusi multicolore, cu varful degetelor neacoperite, un varf de nas rosu si un breton cam lung. plus un monolog. "domnule, acum ca v-ati induplecat sa va asezati pe aceasta banca, ce-mi apartine pana in maduva lemnului sau vopsit in maro, binevoiti a ma asculta pana la capat. eu chibzuiesc fiecare clipa dupa bunul meu plac. caci va plac, nu incape indoiala, si faptul ca v-am invitat in perimetrul bancii mele este dovada. nuuuu, nu trebuie sa va miscati! liniile vor deveni difuze pe hartia umeda, si tocmai asta incerc sa evit - echivocul. De aici si toate intrebarile mele puse, nepuse, nespuse, sus-puse, supuse. Da, puteti vorbi, buzele intepenite ma crispeaza, numai nu va miscati umerii si bratele, va rog, imi sunt cele mai importante curburi. sa incetez? agitatia mea va intareste? nervozitatea? oh."

doua taceri. trei linii difuze. o banca. a(l)ta, de fiecare data.

unzip

asa-mi tuna cateodata sa-mi senin in ea de toarta. sa-mi man macu-n farfurie si sa-mi pun pe ochi tichie. sa te spanzur de o geana si-apoi sa o iau la goana, calarind o frunza beata. depravata.

ca picata

*luzii (inceput la alegere)

arsura din crestetul capului si durerea din capul pieptului, capu'asta-i peste tot, evolutii fizice in ultimele doua saptamani. ce mai progres, ha! in aceasta zi ma sacaie plecarea ta, mai mult decat in zilele ce vor urma, cu siguranta, caci, dupa cum stim, timpul face minuni, si voi mai sunteti o multime, si fara. si oricum strugurii sunt acri si iarna e deja aici, asa ca, ce dracu' mai conteaza?!

*iluzii, aluzii, concluzii

na!

eu o sa stau aici pana cand s-or toci muntii, asa sa stii. si intre timp, nu, nu ma risipesc.

(l)ostil

caldut totusi, in ciuda ploii si a noroaielor, pe care le-am topait in drumurile mele lungi, fredonand still lost, still lost, stilllost, stilllost, ostilllll etc. pana cand am stabilit ca starea de "pierzanie" fara tinta si tenta nu-i de lepadat,  sunt usurica si nu-mi pasa de nimica. momentan, ma bucur de cele 480 patratele numarate in topaiala ploii de juma' de octombrie. hai sa iti recit.

anunturi

m-am pierdut, ma declar nula. ei ma gasesc numai in lucrurile de pe masa. eu sunt numai lucruri. si bani, sunt si bani. plus mancare, rufe  calcate si facutul/desfacutul patului. de fapt, nu sunt.

cripinait

I eat my brain and I call the police. Inghesuiala, ceai fierbinte, insigne cu oaia, groove si imagini amestecate, aglomeratie si "somn usor in cor" cam pe la 3. Bile albe: the elephant girl, sentences to learn english, scary therapy  si pauzele muzicale.

va urma

macin tristete ca o moara stricata.

dragalasenie

fetita puse castana la pastrare intr-o cutie de pantofi.

minitext

odata am citit o parte a gandurilor cuiva, dar genele ochilor mei au facut prea mult zgomot trecand peste randuri. gandurile cuiva s-au speriat si s-au retras fara prea mult zgomot, printre randuri.

(r)evolutie

imi venea sa scriu "cap ou pas cap", pe urma l-am gugaluit intr-o doara si toata lumea o trage pe "cap ou pas cap", asa ca eu nu mai mi-o trag pe cap, mai ales ca am inceput ziua cu o injuratura la adresa ochelarilor mei (ca na! alte defecte nu-mi gasi asa fugitiv nenea ala tiganos care traversa strada uitandu-se in balarii, in balariile unei florarese asezate fix in mijlocul unei treceri de pietoni)si am sfarsit-o tarziu cu alt nene tiganos care nu stia ca metroul franeaza in statiii si de-aia tre' sa te tii de bare, altfel ajungi fix pe botul pantofilor mei sport gri. dar pornisem de la cap(ul ala al pestelui care se impute), ca de la cap mi se trage si am vazut iarasi o pagina stearsa si uite-asa am ajuns la concluzia ca pas peste compromis, si am dat send, si uraaaaaaa! traisca revolutiaaaaaaaaaaa!

petice

ca mi-am uitat insemnele pe noptiera am realizat abia cand sa ma sprijin de bara rece a trenului. nu e mai ciudat decat atunci cand le port in compania stridenta a personajelor imbracate in mov. am scris trei randuri, manata de porumbelul care mi-a aterizat la picioare, nauc si el, zburatacit de-un vant ce-acolo sus o fi mai rece. mai esti trist? pentru ca as vrea sa te intreb de conferinta, incantata de gasirea subiectului. mai esti trist? pentru ca, inima larga si egoista, as putea sa te strang in brate, dar nu pentru tine, nu, pentru mine, vrere blanda de atins. mai esti? numai tafnos si tachinand te recunosc.

urat

derapajul se vede la dimensiuni maxime atunci cand tu, particica dintr-organism in chinurile supravietuirii (si nu din lipsa de fonduri), primesti emailuri in limba engleza, circulate intr-un grup restrans, o cloaca, pentru a se confirma un lucru stiut de toata lumea. si uite-asa ma reped iarasi in cuvantul ce incepe cu mu si se termina cu ie si revad puiul de pisoi, mort pe trotuar si pescarusii dambovitei caraind peste o cladire din mijlocul orasului, deasupra careia n-ar fi trebuit sa se afle nicicum.

l.e.: ca de-aia exista echilibru in univers - dupa trei zile de minune, urmeaza zile inzecite de rahat.

cotidian

s-a deblocat un canal de comunicare, s-a descatusat o frica si a fugit, pentru ca pot oricand sa ma retrag in spatiul bucolic al padurii piticilor. lol, asteptam demisia si, dupa lalaiala de azi si dintotdeauna, imi vine sa spun m.uieeee, baaa!, ca o doamna crescuta en banlieue. mi-am dat ochii peste cap si am zambit, cu zambetul de dup-amiaza, tarsait in frecusurile verbale de zi cu zi, imaginand o privire asupra ta - dupa cum ii vad si pe ceilalti, numai linii si umbre. evidenta este linia orizontala, suspendata cam la 50 de toli.

rec*lama

tocmai ce-au ascultat ritmuri saltarete de manea intr-o reclama la unirea - excelent de buna sincronizarea cu noua lor spaima ca el s-ar putea sinucide din cauza datoriilor la cateva banci si-o companie de telefonie mobila, nici macar nu stiu cati bani le datoreaza, dar ei stiu bine ca banii s-au dus pe drumul unirii aleia vazuta din intamplare la TV intr-o reclama avand drept fond sonor o manea.

cam incoerent

Dupa trei zile petrecute asa pe sosele frumos serpuind pe coline, am ajuns in padurea piticilor, dotata din plin cu tot felul de elemente de poveste: lumina soarelui filtrata printre frunzele inca verzui, fructe de padure coapte si zemoase, ciuperci portocalii, inimioare roz cu miez galben agatate de tufisuri cu tepi, lac cu pesti argintii (nu, nu pestisorul de aur...), iar langa, o livada, in care merii inflorisera a doua oara. n-am gasit picior de pitic, decat o urma, care odata ce fu amusinata, starni si mai tare pofta de dat cu bicla pe dealuri. s-au relaxat toti z-icii, de zici ca, de-acum incolo, nicio intamplare, oricat de mica, nu va determina trezirea celorlalti pitici personali.

()

ca merg cu capul in jos, nu-i de mirare. ma fascineaza (la intalnirea cu un poet, am repetat iritant cuvantul asta, exact ca-n secventa lui mb cu fetita care la orice obiect/lucru/sentiment  :D ce i se oferea, exclama teatral "wow! exact ce imi doream!"; de parca tot ceea ce forma ambientul intalnirii noastre - alcatuit, printre altele din fum de mici, bere ieftina si un cantaret pe care eu, ca si majoritatea, nu-l pot numi asa - se transpusese in alt tot menit sa ma incante, sa ma imbratiseze, aproape sa ma sufoce cu atentia si cu degetele plimbandu-se pe spate, in ritmul altei muzici, cea a unei piese de teatru) pantofii celor care trec pe langa mine.

(de unde se dovedeste ca intre paranteze se poate scrie mai mult decat in afara lor)

underscored

imi fuge pamantul de sub picioare si ma apropii cu pasi repezi de stersul prafului.(voice off: de unde pasi, ca n-ai pe ce pune talpa!)

watch out

exista o intaia data; m-am razgandit in privinta unui dar, bucuria a fost cand l-am rost(u)it, pe urma praful ce va sa zaca peste el imi rascoleste matele si-mi da stari de voma. nimic nu poate fi, chiar de voia mea e nemarginita.  

(privire straina, fara strop de interes)

ma surp

cuvintele tale, ele insele, ma apleaca, ma sapa. nici nu-mi mai trebuie o groapa, imi sunt mormant, ingust, pe muchie.

perfect

acum

sa i se acorde ragazul pentru auto-analiza in care se afla, adica, practic, sa le puna pe toate pe o lista si sa evalueze daca-l tin puterile  sa mai treaca una. bataia familiara (cui?) pe coapsa si nivelul nasului mai ridicat decat cota acceptata ca normala, cuvintele seci si putine, putinul mintii, putinul plictiselii, putinul iritarii, al bunului simt care incearca sa scape printr-o "auto-analiza", datatoare de spatiu, timp si nepreocupare.

dracie

dracie, linistea mea e numai rezultatul unui auto-control riguros. sub asa stapanire (de sine), nu se mai lumineaza nimic, atunci cand trec. "pune tu ceva pe plaja aia!" caci sunt prea bogata.

nu mai

eu m-am oprit in loc. nu sa ma bucur de priveliste, nici sa ma odihnesc. ma incanta doar linistea pe care mi-o aduce ne.asteptarea. uite un lucru bun: ne.asteptare.

crop

eu reusesc sa nu ma mai prind in iluzii, dar, in dus-intorsul somnului, sunt plansa, cotonogita de personaje ce-mi intruchipeaza mai mult sau mai putin o nazuinta, un imbold,  un deficit. o bresa in timp, si cum imi este imposibila, raman sa-mi cumpar inca o geanta, o bratara si un sirag de mici peruzele.

cronica unei saptamani nu inca sfarsita

prima noapte se furisa printre frici, a doua se topi in nerabdare, a treia surprinse prin ganduri moi si zambarete, a patra isi pierdu forma-ntr-o cainta si-abia a cincea se linisti putin, intru dezvaluirea unor zile noi.

denaturat

liantul cautarilor mi-este tristetea. pot sa ma (in)duc? pot sa ma las? trec cu vederea.

321

imi vine sa numar invers...

mini poveste (alta)

pentru ca oglinda care sa ii raspunda nu avea nicicum, printesa o lua la plimbare pe culoarele intunecate ale castelului, intrebandu-si agresiv supusii: "sunt draguta? a? a? a? a?"

-

ma simt ca aia mica de respira greu, cu pometii rosii toata ziua si oasele tremurand, numai eu stiu de ce, tu nu stii, dar esti pe cale sa afli, si-atunci nu m-or mai (!) inveli nici o suta de paturi si nici o mie de zambete sau priviri sau ganduri sau spuse nu vor putea ascunde, ce-mi este vizibil si agatat de degetele unei maini. eu am sa merg pe jos si dupa, voi fi tot eu, sunt eu. eu, cu si fara, am sa raman. e adevarat, ceva mai ciunta, daca.

mini poveste

bucuria piticilor era sa manance pufuleti, sa bea compot de visine, facut din vreme de maini nevazute si sa priveasca picaturile de ploaie stropsindu-se de pervaz, din dosul ferestrei unei camarute, incalzita cu rugi uscati de coacaze.

id.entic

sa-ti plimbi ochii intre doua grimase identice si sa te cuprinda linistea.

frici

daca ma uit in palma, mi se pare ca linia unei vieti se continua cu firicele mici si intortocheate, pe care, daca le urmaresc descalcindu-le, pot sa cobor pe cot, sa conturez o coapsa, sa pipai dunga stramba a pantalonului, sa-mi fixez privirea in varful pantofului si sa continui pe-o podea prafuita, catre varfurile altor pantofi. dar nu. eu imi intorc linia spre perechea propriului meu pantof, intr-un U perfect. nu mai incerca sa alergi direct in varful muntelui.

te rog

se pare ca am sarit cu stangul in patratelul cu numarul 1. sunt prea sarace cuvintele si cercurile galbene, ca sa ma infatisez in preajma-ti asa cum sunt, asa cum nu ma vezi, asa cum simt. ofera-mi locul pe latura unui alt patrat, si-atunci o sa deslusim fiecare gest.

rasu'plansu'

sau ce tampenii am mai facut in ultima vreme: am dat 300 lei ca sa il vad mai putin de 5 minute, de sub o umbrela, plouata si-n camasa mov, neindraznind sa il privesc in ochi, nici macar miimea aia de secunda, necesara sa mi-l intiparesc pentru ceva zile; asta  in timp ce biletul la leonard cohen mi s-a parut excesiv de scump.

da

eu sunt cea care aduce frumusete starii de fapt, nu invers.

nota 2

sunt tot pe buza aia de stanca, in fata abisului, numai ca urlu cat ma tin bojocii. fiindca pot si fiindca e pustiu. poti sa-mi desenezi o sageata? daca nu poti,o sa plang. sau o sa rad.

ploaie

cand e sa mearga prost, poti sa fii capabil sa stai in echilibru si-ntr-un fir de par. DEGEABA. tot prost...

Later: oh, da! exact de asta aveam nevoie! hahhahhahhahhahhahahhahhahahhaaaa....etc....hahhahha pierdut in negura creierului.

in somn(ii)

de unde dormeam pe mine oriunde as fi fost, acum somnul s-a dus dracului si asta numai pentru ca, de cate ori inchid ochii, buza lui inferioara se iveste si pielea mi se crispeaza si urla un "nu" apasat. nu mai inchid ochii.

verde

o figurina verde desenata pe-un postit c-un hapitusiu si-un mitu ca raspuns, atat de putin pentru ca sarutul sa vina furat, furat, furat microcosmosului plin de cutii de carton, dosare, ochi verzi, brate, telefoane, usi si programari, capete de monstri, cefac-uri, ce bine-uri, mangaieri, tanguiri, alert, alert, alert. si-apoi fuga.

ca si cum dintr-o goana libera pe un camp de-un verde incredibil, presarat cu maci, presarat cu margarete, presarat cu milioane de flori galbene si violet, te opresi brusc, fix in buza unei prapastii, fix in marginea ascutita a unei stanci, dincolo de care se intinde marea, o mare confuza si la dracu', tot verde.

de dimineata

cel mai mult urasc asteptarea.

haide

ce mi-o fi asa greu sa cer(n)...

fu

ti-am zis ca am febra si altadata, ca sunt un prost comunicator. imbarlig cuvintele si le ametesc pana cand mesajul transmis cade in derizoriu, capata intelesuri obscure. acum ma paste pofta de a explica, dar ma tem ca mai binele este dusmanul binelui. si ma tem sa nu zapacesc lucrurile si mai tare. fuck fuck fuck fuck fuck.

sec

un sec "am venit" nu ma poate binedispune, nu ma poate indispune, nu poate fi decat sec, ca un banc englezesc, in care eu sunt poanta. pe poante alunec pe culoare, pentru ca n-am chef sa il vad si n-am chef sa ma vada.

am nevoie de aer sarat.

fara pere

se curata si martea asta, intr-o lentoare pe care o resimtim si eu si C tot mai acut. dezabuzare si oprobriu - doua cuvinte pe care le-am regasit in ultimele doua zile, de mai multe ori, in mai multe pagini. ma uit la ea si ma gandesc ca e cumplit sa simti invidia pana la ultimul fir de par de pe degetul mic si sa ti-o expui cu glas strident nu numai in fata colegilor, ci si in fata celorlalti, mai straini de tine. "e deja boala".

as pleca si maine daca as avea o tinta. la ce-ti trebuie tinta, macar de dragul calatoriei. nu. sunt prea dezabuzata :D ca sa ma misc. si pere nu-mi mai trebuie deloc.

remuscari

m-am trezit cu o stare de remuscare cumplita si presimtiri sumbre. constat cu tristete ca nu a venit, mai e inca o saptamana, poate ca si a treia (nuuuuuuuuuuuu...). remuscari am infiecare dimineata, cand ma trezesc langa el si-mi pare rau ca am adormit atat de devreme, ca nu l-am iubit, ca trece timpul si-mi trece trupul. e atat de dimineata.

molatec

hei, eugene. are you there, eugene?

ah, nimic, doar o melodie pe care o ascult ca sa ma legan. am inghitit pe nerasuflate panza de paianjen a cellei serghi - experiente similare si ma asteptam sa moara, dar nu, s-a terminat ca un film punctat cu maxim 6, pe imdb. trairile insa - autentice. a? pe intelesul acestui cuvant am avut candva o discutie. parca au trecut sute de ani de atunci.

sfarsitul de saptamana ma gaseste intr-o stare buna. sunt puternica. ingust imi solicita explicatii. stii, curiozitatea poate omori si motani aratosi cu ochi verzi, nu numai pisici brunete. nu ma grabesc sa ii raspund - in momentul asta percep timpul molatec, ca pe-o supa calda.

a.dor.mine

sunt la sase si ma agat de perspectiva de a i-o trage ca inecatu' de pai, desi o resimt ca spanzuratul de funie. ma balangan intre o conversatie care ma face sa rosesc de placere si neputinta de a lua o decizie cu adevarat. ma complac si ma displac. eu credeam ca barbatii pentru care marimea ce conteaza e chiar un fapt nu exista. m-ar rupe si eu oricum am toate organele umflate. in urmatoarele zile, ma voi intalni si cu el, altul de demult si-n cap imi trag scenarii si mine: amarata, cu tristete in ochi si voce tremurata, excesiv de vesela, imbratisandu-l din prima, cacaturi. aproape ca-mi vine sa lesin - n-am macat nimic si am frecat toata ziua podele; mai ca-mi vine sa las munca mea neobisnuit de fancy ca sa spal pe jos, ca-n filmul acela, sa calc si sa ating hainele celor care au nasturi swarovski si ceasuri cat nu stiu cate salarii de-ale mele. imi tot promit o masina si mi-e dor de mare, si sunt invidioasa pe ei, la cort de trei saptamani, undeva intr-o pustietate pe langa vama, mangaiati de briza, impreuna, sex in cort si neamtul pripasit pe langa ei. trebuie sa vad marea, altfel simt ca ma sufoc. oricum ma sufoc si futaiurile tehnice ma consuma. de-aia sunt slaba. sunt slaba. mi-e somn.

prada

un doi trei patru cinci sase sapte si luni. luni, exista doua posibilitati: stagnare sau alunecare. sa ma bucur de ceea ce imi ofera si sa nu mai duc ravna a ceea ce ar putea fi, dupa capul meu naiv. dragut.

mi-am propus sa ii agat sagetile (gandindu-ma la asta ca la un trofeu pentru prada mea deficitara).

trece

o burta mare verde pe care statea scris "competition" si imaginea altui om de varsta a treia iesind pe poarta unei clinici sprijinit de sotie si fiica (probabil) - "curaj, paseste!" "eh, de unde curaj?...."

am primit pupatul de revedere direct pe buze, pentru ca nu ne-am sincronizat intoarcerea capetelor. nu stiu ce sa zic. fastaciti, si eu si el. el mai vesel. eu cu parfumul in nas.

ete f

creierul lui este offline. ingust, de-a dreptul ingust,  daca se inregistreaza fake insa cu aceeasi eticheta. bad bad bad. :))))))))))))))))))))  dorulet, treci acasa.

marti

durerile de cap sunt din ce in ce mai intense. pastilele nu mai au niciun efect. o fi pe-aproape. ceea ce nu se poate spune despre ei. vezi, cand sunt, nu ma misc; cand nu sunt, la dracu'. toata fata mi-e trasa in jos. si ce ma scoate din sarite este verificarea asta. si retragerea, cand spun prea mult. defensiva. imi vine sa vomit. starea mea confortabila - nasu'n bordura vomitandu-mi amarul.

robot.

luni

nimeni. parca sunt singura pe lume. daaaaaaa, pfff! e trist. de sambata seara, tot lalai i started a joke, si numa' ce ma umfla rasu'-plansu' cand ajung la but the joke was on me. tacere. nimeni.

si amicul meu se intreba ce e cu ramaicopilul vazut pe panourile publicitare. si un deget era imbracat intr-un animal crosetat, n-am identificat animalul, dar cu siguranta era fan faith no more.

sunt inca acolo.

FNM

o parte mica mica mica din minunata lume a lui mike patton s-a derulat in seara asta in fata ochilor mei odihniti.

pacat ca domnul cu punga s-a mutat nu's unde. trebuie sa-mi inghit curiozitatea de a-i citi opiniile pertinente despre acest concert, cu tot cu cele trei trupe din preambul.

frustrarea, tonul si micile bucurii ale zilei

ti-am zis ca imi trece. cateva ore de tristete traita pana la ultima firimitura, si-apoi jucarioara cu dungi rosii+aloma vanilie/caramel+role+cam=somn fara vise. oh, yes! (no, you are not the great pretender. i know, i know). plus sufletul de dincolo de ocean. ma uit la el cum respira.

caut in mine un ton mai calm, pe bune, il caut si il gasesc. dar, in calea lui spre corzile mele vocale, se in.tampla ceva inexplicabil si se revarsa pe buze cu inflexiuni metalice, taioase, scrijelinde. foarte putin apreciate de toti ceilalti. am observat ca mi se incretesc si buzele, la dracu', 's o frustrata, meditand la un bici.

ingust nevazut. dureroasa (in)gustare si ce tare eram pe canapeaua ei verde. "sunt linistita". bullshit. bullshit. bullshit.

stiu ca multul meu sperie. de-aia fug, ma ascund, ma abtin.

durer(e-n)os

astept sa iasa, ca sa pot muri incet pentru cateva ore, pana cand voi ajunge intr-un magazin si-mi voi lua o jucarie noua, ce ma va distra(ge). mi-am promis ca NU si ma tin de promisiune.

vo mit

nu-mi vine in cap decat imaginea asteia mangaind cu ardoare scaunul de piele al sefului, acesta fiind in concediu. (1)

daruiesc pentru a-mi cumpara afectiunea. (2)

iar cer. (3)

tiptil

aia cu mai rarut ca-i mai dragut, in  afara scarbei ce ma apuca din pricina diminutivarii, consider ca este (ah, ce noutate!) o ineptie.

tip.tip.tip. si exista si til.

pardon

o inima scrijelita nu e un inceput

treizeci si doi

atmosfera parfumata a inceputului de august - lol, clicheeeee - imi starnise pofta de a-i vopsi o scrisoare direct pe gardul din fata. oare semnatura mea i-ar fi dat o "plus valoare"? asa,  pe usa din stanga, mai jos de "incuietoarta" care m-ar f jenat intr-un film in care i-as fi smuls paralelipipedul argintiu spanzurat de snurul negru atarnat non-balant de gatul in josul caruia i se zaresc zulufii br7uneti.ooops, mi-a fugit degetul. si capul. pe 777777777777777777777777777777777777777.............................

samba.

ptr maine

nu-mi fac niciun gand pentru maine. intotdeauna ma dau in spectacol cand sunt cu el in fata lor, in fata vesnicelor intrebari. poc, poc din degete: o casa, un copil, un pom si-apoi intrebarile vor mai fi care, oare, n-are, dare, pare, nu pere. sau mere, mai degraba. mere rosiatice de vara, dulci-acrisoare, o sa fii maine? cu furnici? mici mici.

timp(an)

din timp in timp mai trec pe acolo, asa, ca sa imi fac pofta sa vomit. il caut , stii bine. nu ma asteptam la atata mirare citind trei dinti din fata. recitit maitreyi si intre zi si noapte, atat am gasit in biblioteca aceea. plus carti de electronica.

n-am intrat intr-o noua faza nici de data asta. de aceea, a revenit gandul catre ingust  - ma insufleteste, ma desfata.nu mai am timp.

ha(p)

click click click click click click click clikc cclikc cilck ckkioc kkckckkckkkkkkkkkk...nici macar doua oua ochiuri nu mi-au iesit ca lumea in fata ei si, in plus, am dat cafeaua in foc, pe foc, pe aragaz, am urlat si am ciupit. acum sunt odihnita, eh, nouvelle vague. "ia sa vedem cine ma iubeste" si am clickuit incolo si-ncoace, de parca, de parca iubirea se masoara in litere, in codite si intorsaturi. completa imaginea despre ingust. se rasfata, dupa ceva vreme.

cuvintele de aici sunt numai pentru mine. pentru tine vreau sa nu mai am nimic. in continuare - sa vedem daca intru intr-o faza noua. cu ploaia de ieri, am ratat luna plina. as intra mai degraba intr-o tabara de creatie. m-am jucat si eu cu niste culori si, la intoarcere, i-am trantit rapid ineptii de gradinita. caci ma (cam) grabesc.

uite

este amar sa realizezi ca de fapt, unele lucruri nici macar nu le uiti, daramite sa le ierti. sper ca nu sunt.

mobil

...si luna se incheie cu suruburi.

inca una

zi dupa acelasi tipar. pleci cu zambetul pe buze si cu sperante si cu sandale verzi si te intorci incruntata, fara perspective si cu creierii varza. ok, de dragul asezonarii. nimic pe toata linia. nervi descarcati pe dunga ce nu a mancat nimic azi, nimic facut de tine si care in plus, ti-a spalat si blues-ele, ti-a aranjat trandafirul portocaliu si ti-a pus, deci,  de-o floricica. apoi voi lipsi. cacat, el va fi tot acolo. fara zambet, te ofilesti ca dracu. mori!

cacaturi

te trezesti cu o stare buna, care se mentine fix pana la intalnirea primului personaj. insa. in mintea mea se derula o secventa conform careia cu cat traiesti mai mult in franta, cu atat aspectul tau se schimba. ok, depinde si unde anume, mi se sopteste in casca. fraza repetata obositor - "s-au chinuit 2 ore ca sa o salveze" m-a obsedat toata ziua - cum adica s-au "chinuit"? nu-si faceau pur si simplu meseria? cacaturi.

azi am muscat din mine. a muscat din mine. a muscat. si sunt numai noroi. si urlu.

inca putin

conicidenta, filmele americane la care m-am uitat in ultimele zile s-au incheiat cu acelasi tip de fraza. daca as fi fost talentata, i-as fi scris o poezie lui silver spoon boy, iar el m-ar fi intrebat ingenuu, daca am scris-o eu. "asa are plus valoare".

in anul 2009, exista in romania cel putin o femeie care viseaza tampenii. apoi genericul de sfarsit. si nici macar n-a existat vreun inceput.

doar furnici

ma asteptam sa imi raspunda la zambet, macar la zambet. "esti la fel de proasta". si eu as fi inganat: "sunt proasta. asta nu se vindeca". pe de alta parte, mi-am impus sa nu ma mai sanctionez. OK, i-am zambit. e doar un zambet. peste el a trecut un sfarsit de saptamana si multe multe multe tentatii, care ii sunt aproape, neinterzise, accesibile. sper sa adorm. si sa nu ma mai gandesc la ochii lui, la trupul lui, la trupul sau cu chip cu tot. duca-se. sunt doar furnici.

nesemnificativ

stai in banca ta, te rog. lucrurile se intampla si fara aportul tau.

racoare

tin sa ii spun mai tot. asa functionez acum. cu tine, vreau sa dorm sub curcubeu. vreau sa nu ma mai grabesc. vreau sa nu mai imping lucrurile fara voia lor. ma trezesc cautand intentionat un locsor, pot fi singura inconjurata de multe. inchid ochii si ma trezesc in bratele lui, lipita de trupul tare si tanar. lipita. lasa-ma sa visez atat cat trebuie.

e racoare. mi-e bine si tot mai curg.

lucire

am licurici pe piele.

magnific

iat-o. coboara glezna mai degraba subtire. mascata de o fusta alba, glezna e instabila. glezna e vanator de atingeri. glezna.

l-am imbratisat astazi de trei ori. mi-am lipit liniile ascutite (de(se)frang) de trupul sau tanar. te-as putea sufoca, sunt avida dupa atingeri. ar fi vrut sa ma sarute. bucatica de bucatica, fiecare portiune imbinata, ca intr-un puzzle organic. muream sa il sarut. i-am intins o cutie insa, o cutie bleu si-o inima rosie. l-am intors cu spatele si l-am rugat sa fuga. vom vedea mai departe de canicula.

am regasit-o pe ea. sper ca e urata. pana laur ma, toate lasam firimituri pentru el, de parca eL ar fi hansel. noi suntem vrajitoare, ce se cred gretel. casutele noastre sunt casute cu tencuieli scorojite si podele subrede. turta dulce e pentru copiii din alte dimensiuni.

MAGNIFIcent.

magnified cent. o bucurie mica ridicata la grad de canicula. plutesc in mine.

zi

Neprevazut moment. Totul a decurs neasteptat de bine. Sunt fericita. "Si melancolica", cum bine zicea R.

alte nimicuri

Am emotii. e normal sa am emotii - e prima si stiu ca nu o sa multumesc pe toata lumea, dar ma straduiesc. in plus, am stralucirea si bunul simt (ca paradox :D). furnicile isi fac de cap, bezmetice. daca ma asum si nu ma mai sanctionez, imi voi recapata si linistea. oricat ar costa.

greata

nu reusesc sa ma fac inteleasa. sunt un prost comunicator. ah, yes, and I am the great pretender also.

frici

intr-o parte intru cu usurinta si prizez zambetul lasat anume. in alta parte intru cu usurinta si rog. mai sunt parti si porti, mi-e frica sa le mai deschid. atat de teama ca-mi vine sa vomit. tu po(r)ti sa crapi.

...

"I see hope is here, in a plastic box..."

ok, ma simt ca dracu si plang. asta ca sa stii maine de ce ai ochii umflati si colturile buzelor lasate. in caz ca uiti, peste noapte.

t.r.i.s.t.

oh, da, maine e marti, dar ceasurile rele, anticipate, sunt aici, in secundele astea, in timpul asta pe care l-as vrea altfel, fara lacrimi. ma straduiesc, ca intotdeauna, sa nu ma las amaraciunii, disperarii, lacrimilor, furiei - inca unul care te paraseste, simplu, cu usurinta, din vorbe. demna de plans, nimic de oferit, doar niste randuri, doar niste ganduri; sa ma intorc in mine, la tristetea mea, sa fiu puternica, asa cum m-ai invatat tu, sa fiu cea mai puternica; asta nu e o respingere, e doar viata. tu nu esti mare lucru, stii bine. ce trist. sunt iarasi cu genunchii juliti.

si tu? nimic la orizont? ceva nou in fanteziile tale?  frumoasa introducere pentru o alta despartire; sa te asigur ca exista un alt personaj pentru niste vise duse de rapa. oh, da, cat altruism.

maine e marti

Furnicile mi-au napadit creierul. Vor sapa culoare fara capat si gaunosenia gandurilor mele se va razleti evident. privirile deschise dau bine pe epiderme bronzate. fara doar si fara poate, prin gaurile acelea se strecoara cel mic, ingust si frumusel, fara sa se chinuie, fara sa il chinui. zambeste, maine e marti.

cald

mi se vad coastele, dar zau daca imi pasa (prea tare). voi fi numai cu c, voi putea zambi in voie, numai o saptamana, apoi liniste alte doua, si-apoi voi reveni si vara va fi dusa. inca un an. astept cu nerabdare toamna. tot timpul astept cate ceva.

nimicuri

ma uit spre saptamana viitoare ca si cum intreaga mea existenta se va concentra in cele 7 zile, cu precadere in cea de joi. nu mai pot sa dorm deloc, si prin urmare, nu pot sa mananc. "biscuite in dunga", mi-a zis deunazi un coleg inalt, "vezi ca mai ai putin si ma ajungi". ma ajung atat cat imi sunt. e ceva ce-mi scapa in (co)relatia mea cu el. eu spun ca e superificial si mic, el spune ca sunt superficiala si zbanghie. ii este teama si se ascunde. mie imi este sila rememorand si ma ascund.

o astept pe a. o sa mancam branza cu struguri si o sa vorbim despre barbati. pe urma, ea va pleca pentru multa vreme. eu voi ramane aici, trebuie sa inapoiez mobila. m-am atasat de lucruri, mai ales de masuta rotunda, neagra si grea. am sa caut alta la fel, cand casa imi va fi goala.

foame

ce fac? ce fac? ce fac? de trei ori, un chip doar si niste fite. detaseaza-te. sa reluam franceza. orizontul e ingust. nu pot avea in fiecare zi. sa se sfarseasca azi-ul.

acum 1 minut

la dracu'! e mic, ingust si prapadit! iar eu sunt o tampita, ca-mi pierd vremea.

'ubire

ma trezesc din ce in ce mai de dimineata, sase fara un sfert inseamna ca am dormit mult, desi seara ma prinde miezul noptii alergand dupa cai. sunt cea mai norocoasa fiinta de pe planeta. m-am speriat si omul bun a aparut sa ma tina de mana si sa ma treaca. existenta inseamna nouazeci la suta sa fii prezent, cum zicea cineva. chiar daca sunt complexul activitatilor mecanice pe care mi le desfasor in rutina zilnica, omul ma trece. te iubesc, omule.

warning

trebuie sa ma pun la adapost. mi se intampla iara si imi disturba toata linistea la care am ajuns atat de dificil. la adapost! la adapost! la adapost!

llosa

sunt tipa care iti agata privirea pentru un moment foarte scurt. Apoi, spranceana ridicata si buzele tuguiate te determina sa iti intorci privirea. nicio pierdere. ezit in a lua decizia de a ataca, in stilul propriu, putin dezlanat, putin confuz, putin infantil, putin nebunesc. l-am urmarit cu privirea pana la masina; a lasat geamurile de pe partea stanga si s-a urnit lent, fara zgomot. masina mare, neagra, impozanta si camasa alba, ma fac sa il vad ca pe soferul personal al altcuiva. urasc masinile mari. urasc masinile. le ocolesc intotdeauna (OCD), imi inchipui ca apartin mafiotilor si stau sa explodeze in orice moment.

silver spoon boy. si eu ce dracu' fac? in niciun caz nu ma transform intr-un ricardito.

cerebrale

ziua aceasta marcheaza 10 ani. ziua aceasta a decurs si s-a incheiat in tonul celor 10 ani. nici macar nu sunt mahnita prea tare.

impulsurile mele dau nastere la grozavii. pe moment. pe urma, ma iau cu ziua si tampeniile nu mi se mai arata atat de groaznice seara, cand le rememorez. la ce-oi mai trece prin ele? azi n-am vazut niciun ochi si a trebuit sa scriu. "succes in continuare!" echivalent cu "have a nice life!"

diferente vadite. razvratirea nu mai e la putere. mai iau o gura de aer, mai trag cu coada ochiului, mai starpesc o capatana si sadesc o floarea-soarelui in loc. poate fac si seminte, pana la urma. si ti-o vopsesc in albastru. cat de dorit esti uneori.

copilarii

spre amuzamentul unora, inca mai sunt lucruri care ma surprind. zambet pentru aceia. :)

privind watchmen, ai putea spune ca toti supereroii au avut copilarii dezastruoase. reciproca ar fi ca toti copiii cu inceputuri dificile, capata superputeri. Oh, yes, I am the great superdieselwoman.

sa curga ploaia. cu o simpla floare a soarelui, nu se incheie luna, nici macar un colt nu se acopera, nici macar un ciclu, o faza sau o condamnare. ma incumet sa descopar, sa-mi curga. viata, aia spun.

gol inca

si-acum scriu pe fuga, ca si cum ar mai exista teama sa nu ma surprinda, ca atunci, in candva-ul pe care nu-l doresc nimanui. trebuie sa ma uit inainte. atatea drumuri astazi si nicio cunostinta noua, e ca si cum as fi pierdut ziua. inca ceva lucruri colorate, doar pentru ca erau "reduceri" si la asa pret nu se putea sa ma lipsesc de ele. o data , de doua ori, de trei ori maxim si-apoi sunt date mai departe. senzatia de desertaciune mi se acutizeaza cu fiecare lucru cumparat.

ca tine

luna asta trebuie sa ma intorc in mine, sa nu ma disturbe zgomote, sa ma trezeasca priviri, e atat de dulce trairea asta si asteptarea, ce minunat este sa astepti, dulce-amar. ce bucurie sa primesc un zambet si o imbratisare. indraznesc sa ma scot din cutie, capul sus.

c

nu. sunt agasanta, cu starile mele fluctuante. imi auzi plansul? si gandul, il zaresti? am rupt coaja juliturilor si curge sange si ma doare.

zi buna

ar putea iesi ceva bun? sa ma las cuprinsa de frenezie? lol, cum ar spune frate-miu. lol lol lol lol lol lol, as repeta eu, ca o moara stricata. acela e unul si e si vip, e simplu sa gugaluiesti.si nimic. exersez arta de a conversa.

nu pot ajuta pe toata lumea. pot cumpara toate florile nemuritoare ale unei batrane, ca sa nu mai stea in soare. pot sa ii platesc sora-mii consultatia la dentist. lucruri mici pot. si pot sa fac si supa.

spor

numarul unu sau numarul doi, ma atata incertitudinea. sunt doi? dedublare? lentile de contact? seamana atat de mult? sunt nebuna. o nebuna vesela, cu un "ce faci?" pe buze si stomacul satisfacut. amplific micile satisfactii ale zilei, cu mult spor.

explicatie

Multi ma intreaba de ce nu las restul balta, acum, ca imi permit. pentru ca si piticul din capul meu trebuie sa aiba o pauza de o ora si jumatate, de doua ori pe saptamana.

pe fata

Era un geam mic, cel pe care l-am inchis. Simplu, fara niciun efort, am departajat biroul de ramurile cu flori roz. E numai un geam insa, primavara aia a ramas totusi dincolo. De part-astalalta e barbatul ce merge in genunchi si caruia, nu stiu din ce motiv, ii zaresc mai intai pantofii. Diferiti, din piele moale, uneori albi. Pedant, o avea lentile de contact si pentru ca il privesc, dar nu il vad, mi se pare ca sunt doi. un mare fas.

O gura mica nu mai poate spune povesti si nici nu mai are chef sa se hraneasca. Si nu-mi mai pasa daca sunt prea slaba, prea inalta, prea frumoasa. tu ma privesti, iar eu ma gandesc ca oi avea ceva pe fata.

Doar un zambet.

orele de marti

Martea, starea de agitatie se amplifica pe masura ce se apropie ora, la care ma voi aseza si imi voi dezgoli genunchii juliti, tragand timid de fusta, de fapt, dintr-o-ncercare de a-i acoperi. n-am vazut niciunul inca. si nu stiu cum de-i soare.

ploi

Mi se intampla cam la o saptamana sa vad tipul acela de colturi. atunci bag nasul in carte mai adanc si-mi caut o pozitie, astfel incat sa pot observa in liniste respectivele buze. uneori ma rog ca posesorul lor sa se aseze in unghiul cel mai potrivit. cateodata sunt surprinsa si mi se inrosesc pometii si-mi vine sa plang. Am alergat prin balti, era imposibil sa mai astept, mi-era imposibil sa le evit. Constientizez momentul cand ma sprijin de bara rece si cand prin geamuri trec imagini. Aici ma descarc de tot ce ma apasa. Si-ncerc sa scap de celelalte obiceiuri proaste. O luna de vacanta. Uneori sunt ingrijorata de absenta lui. Altminteri imi pasa de mine.

adagio

imi este previzibil tot ce se intampla si toate-mi curg ciclic. aceste momente au mai trecut peste mine, sina-i harsaita si aluneca lin, fara zgomot, fara poticneli, fara dureri noi. "buna dimineata,..." si-mi dovedeste ca mi-a retinut numele, rece, in fuga, nimic. ce frumoase par lucrurile necunoscute. si sunt din ce ince mai convinsa ca sunt doi. drace!

fantasme

asteptam, dar nu ma (mai) asteptam. nu stiu de unde gasesc atata putere, sa o iau in fiecare zi de la capat.el nu exista. e ca o cunostinta imaginara.

ieri am stat infofolita intr-un hanorac gasit pe-acolo, cu gluga pe cap si-o patura trasa pana la nas, cu ochii zgaiti spre tavanul din geamuri - nori si ploaie. Postura mea favorita, visand diferite variante de a-l aborda, de a-l atinge, fara a-l numi, fara a-mi cauta degetele. nimic. am dormit asa pana la 9, spre disperarea tuturor, o salvare n-ar fi putut ajunge pana acolo. apoi am dormit iarasi.

nu ma mai inspaimant. pot sa tin ochii deschisi in apa si nici macar nu sunt nimfa. am terminat femeile si ma apuc de-o femeie nesabuita. am nevoie sa citesc.

soare

ps - azi sunt tare, tare.  dar tot ma gandesc.

matrioska

intepaturi mici, cuvinte mici, arsuri mici, propozitii mici, suflete mici - multe devin mici in preajma ta gandita. ca sa traiesc, trebuie sa te reduc la un punct, pe care sa il pastrez nu in cupa, ci chiar intr-o cutiuta, asezata in alta cutiuta, si-apoi in alta, si in alta...

...

fac numai tampenii. iar tb sa ies din rahat, giii'z! Ce gest nefiresc in alte conditii. Am pus mana pe clanta mult prea devreme, mana stanga, acea mana, si apoi cu dreapta mi-am acoperit-o pentru ca este mana aceea. Mana stanga. Fastaceala. sunt ridicola si nu ma mai misc de aici.

ma consum

Astept sa se scurga apa din par, numai pentru ca-mi place cum ma gadila pe sira spinarii.  Am capatat ticuri verbale de la el si mai nou, pe unde merg, vad nume scrijelite, natural, cel mai des-  numele lui. Cu cat par mai indiferenta, cu atat ma inec in mine. trag de femeile lui bukowski, ca o apucata. ma distrag.

o dimineata de joi

ma intrebam in drumul spre birou daca voi ajunge ca margot, dupa ce voi avea copil, cand o fi. insecte in urechi am deja, nu zumzaie, ci discuta in contradictoriu si uneori fac glume, si-atunci ma bufneste rasul, oriunde m-as afla, oricine ar fi de fata. 

omul acela a pus punct demult si eu am tras de punct, intinzandu-l ca pe o banda elastica, imbatranita acum, facuta praf.

inceput de iulie

Sar ce sar, pana nimeresc intr-un cacat si-n timp ce-mi sterg talpa de-o bordura nou instalata, ma gandesc ca o sa ma podideasca un noroc mare cat roata carului, desi, decat cu talpa, mai degraba as lovi cu capul piatra rece de marmura, ce ramane in urma, murdara de cacat stropsit. Nu ma mai tin fraiele, nu mai disting - e unu si acelasi, sunt doi? le zambesc amandurora, l-am atins pe unul dintre ei, unul fuge, altul ma cauta. conspiratii si ochi, "domnisorica"! sub privirile mele mirate, ma trag de sireturi in sus. hopa maaaaaaaaare! Mare, mare.